Conspect:
Baletul. Armonie ortogonală. ICS
E primăvară. De dincolo de Zidul Verde, din necunoscutele câmpii sălbatice, vântul aduce pole-nul galben, plin de miere, al unor flori. Acest polen dulce face să ţi se usuce buzele – în fiece minut ţi le umezeşti cu limba – şi, probabil, toate femeile pe care le întâlneşti (ca şi bărbaţii, de altfel) au buzele dulci. Ceea ce te împiedică întrucâtva să ai logică în gândire.
no images were found
În schimb cerul ! Albastru, nepătat de nici un nor (cât de primitive erau gusturile celor vechi, dacă aceste conglomerate de vapori, stupide, informe, care se împing fără nici o noimă, puteau să i inspire pe poeţii lor). Mie mi place – sunt con¬vins că nu voi greşi dacă afirm : nouă ne place – numai un cer ca acesta, steril şi impecabil, în astfel de zile întregul univers este modelat din aceeaşi sticlă trainică, eternă, ca şi Zidul Verde, ca şi toate construcţiile noastre. În astfel de zile pătrunzi cu privirea în adâncimea cea mai albas¬tră a lucrurilor, vezi nişte ecuaţii uluitoare ale acestora, necunoscute până atunci – vezi asta în aspecte cu totul comune, cotidiene.Uite, chiar asta de pildă. Azi dimineaţă am fost în hala unde se construieşte Integralul – şi deodată am văzut maşinile : cu ochii închişi, cu uitare de sine se roteau bilele regulatoarelor ; manivelele se îndoiau strălucitoare la dreapta şi la stânga; balansierul îşi legăna cu mândrie ume¬rii ; dalta mortezei se lăsa în jos şi se ridica în ritmul unei muzici ce nu se auzea. Şi deodată am văzut întreaga frumuseţe a acestui grandios balet al maşinilor, scăldat în lumina uşoară, albăs¬truie a soarelui.
Şi am continuat – cu mine însumi : de ce e frumos ? De ce dansul e frumos ? Răspuns : pen¬tru că este mişcare nonliberă, pentru că tot acest sens profund al dansului stă anume în subor¬donarea absolută, estetică faţă de o nonlibertate ideală. Şi dacă este adevărat că strămoşii noştri se dăruiau dansului în momentele de cea mai mare însufleţire din viaţa lor (misterele religioase, parăzile militare), aceasta înseamnă un singur lucru : instinctul nonlibertăţii este un atribut orga¬nic al omului încă din vechime, şi noi, în viaţa noastră actuală, nu facem decât, în mod conşti¬ent, să…
Va trebui să termin mai târziu : a ţăcănit nume¬ratorul. Mi am ridicat privirile: O 90, bineînţeles. Peste o jumătate de minut va apărea aici în per¬soană: să mă ia la plimbare.
Evgheni Zamiatin, Noi
Traducere din limba rusă de Inna Cristea
Editura Polirom, Seria Top 10+
