Scriu – şi simt cum îmi ard obrajii. Da : să integrăm grandioasa ecuaţie a universului. Da : să dezdoim curba primitivă, s o aliniem la tan¬gentă – la asimptotă – la dreaptă. Pentru că linia Statului Unic este o linie dreaptă. O dreaptă măreaţă, divină, precisă, înţeleaptă – cea mai înţeleaptă dintre linii…
no images were found
Eu, D 503, constructor al Integralului, sunt doar unul dintre matematicienii Marelui Stat. Penelul meu, obişnuit cu cifrele, nu e în stare să creeze muzica asonanţelor şi a rimelor. Voi încerca doar să notez ceea ce văd, ceea ce gân¬desc – mai exact, ceea ce gândim noi (întocmai, noi, şi fie ca acest „Noi“ să constituie titlul însem¬nărilor mele). Dar aceasta va fi derivata vieţii noastre, viaţa de o perfecţiune matematică a Statului Unic, or, din moment ce este aşa, însem¬nările acestea nu vor alcătui oare prin sine, inde¬pendent de voinţa mea, un poem ? Vor alcătui – o cred şi o ştiu.Scriu şi simt cum îmi ard obrajii. Probabil că seamănă cu sentimentul pe care îl încearcă femeia atunci când, pentru prima oară, aude în trupul său pulsul unui omuleţ nou, deocamdată minus¬cul, orb. Sunt eu şi în acelaşi timp nu sunt eu. Multe luni în şir trebuie să l hrăneşti cu seva, cu sângele tău, după care să l smulgi cu durere din trupul tău şi să l pui la picioarele Statului Unic.
Dar eu sunt pregătit, aşa cum e pregătit fie¬care din noi – sau aproape fiecare. Sunt pregătit.
Evgheni Zamiatin, Noi
Traducere din limba rusă de Inna Cristea
Editura Polirom, Seria Top 10+
