Basmele populare ca şi literatura cultã pentru copii stau sub semnul unei ciudate omisiuni: timpul. Acţiunea se desfãşoarã în spaţii imaginare, o împãrãţie, un castel, pãdurea, grãdina ispitirii, tãrâmul celãlalt, care poate fi adâncul unei ape sau al unui ţinut din mãruntaile pãmântului, ori înaltul muntelui, al cerului ca locuinţã a nevãzutelor. Nu drumul care leagã un loc de altul pare sã fie esenţial, ci plecarea, ajungerea, întoarcerea, de aceea fiinţa eroului de poveste rãmâne deasupra schimbãrii, într-un etern al aceleiaşi clipe. Trecerea de la o vârstã la alta se face brusc, ca şi cum personajul şi-ar schimba în culise vestimentaţia, înfãţişarea şi rolul, apãrând pe scenã de-a gata transformat.
Sã punã oare basmul clasic în mişcare visul de dãinuire a unei lumi înfricoşate de veştejirea tinereţii, de umbrirea pânã la dispariţie a conturului uman? Fericirea promisã la sfârşitul încercãrilor se leagã în general de trei deziderate: separarea binelui de rãu, prin eliminarea radicalã a vrãşmaşului, triumful împreunãrii asupra singurãtãţii, sãrbãtorit prin nuntã, şi îndestularea comunitãţii la ospãţul veşnic. Încremenim în bunãstarea unui prezent festiv, solar, învingãtor. Dar ce se întâmplã când închidem cartea?
Nimic din ce ne înconjoarã nu vrea sã stea în nemişcare, suntem lucraţi neâncetat pe dinãuntru şi pe dinafarã, şi fiecare zi ne aduce mereu o altã realitate, cãci noi cu tot ce avem în preajmã, în apropiere şi în departe, suntem cãlãuziţi spre devenire. Ceea ce vrem sã ţinem la distanţã e îmbãtrânirea, spaima morţii, de aceea amânãm precum Scheherazada sentinţa nãdãjduind sã ne îmblânzim cãlãul, sã-l ţinem sub vraja unei poveşti ce n-are capãt.
Dacã aş scoate timpul din scrisul meu, el s-ar întoarce în ascuns ca un duşman, iar de aş încerca sã mã prefac cã nu îl simt, ori cã îl pãcãlesc cu amânãri şi rugãminţi, el m-ar întrece-n vicleşug, mi-ar lua pe rând ideile în râs, lãsându-mã la urmã cu faţa la perete, cu mintea-mprãştiatã şi buzele cusute. Aş fi atuncea pedepsitã pentru cã n-am vrut sã ascult poveştile cu care timpul m-ar fi condus spre un liman de tainã. Chiar dacã mi s-ar nãzãri cã pot crea o lume de cuvinte care sã facã ornicul sã se opreascã, în acea clipã inima în piept mi-ar sta deodatã şi mult visata nemurire n-ar fi decât un gol ce m-ar curma.
Cum nu existã raze fãrã umbre, ajungem sã vedem povestea ca pe-o minciunã gogonatã care picteazã numai zâmbet pe obrazul îngândurat al realitãţii. Ce va afla Copilul dintr-o carte care suprimã devenirea? Cã viitorul e o serã unde lumina arde permanent, sau mai curând o salã de festivitãţi în care se acordã premii aceluia care-a ucis balaurul schimbãrii.
Poveştile ar trebui să-i dea Copilului putinţa sã descopere dualitatea propriei lui dorinţe: sã aibã şi sã piardã ce pãstreazã pentru a merge mai departe, fãcându-şi un aliat din timp. Naraţiunea ar trebui să aibă ritmul pendulului, care descrie alternanţa şi uneşte extremele într-o vibraţie oscilantã, de la rãsãrit la asfinţit, de la bucurie la întristare, de la plãcerea punerii lumii în contur la bucuria dezmãrginirii. Pe parcursul acestei mişcãri continue, contrariile s-ar împrieteni, alcãtuind împreunã întregul unui suflet fermecat. Povestitorul cel mai drag Copilului ar fi vântul care preface materia în duh, deşertul – în tãrâm al revelaţiei.
Poveştile nu aparţin cuiva anume. Ele plutesc în aer şi, când dau de fereastra unei minţi deschise, intră înăuntru şi cãlãuzesc mâna care le aşterne pe hârtie.
Monica Pillat
MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.
Daca privim basmele populare ca pe niste mituri uitate ale inceputurilor noastre, atunci timpul exista doar ca noi nu mai suntem capabili sa-i recunoastem semnele. Cand in basmul „Greuceanu” ni se vorbeste despre disparitia soarelui si lunii ar trebui sa stim cand anume s-a petrecut asa ceva, cand in basmul „Ileana Sanziana” ni se vorbeste despre imparatia care cerea ca imparatii vasali sa-si trimita fii sa slujeasca pe marele Imparat, ar fi trebuit sa stim cand a fost acea imparatie. Dar toate din pacate s-au uitat si miturile fondatoare ale epocii bronzului sau ale perioadei stapanirii persane au ajuns doar simple povesti pentru copiii epocilor mai noi. Daca insa suntem atenti la faptul ca Greuceanu merge cu un car si este ajutat de un faurar iar Zmeii si Zmeoaicele au putere asupra elementelor naturii ca zeitatile neolitice anterioare, atunci stim ca cele mai complicate lucruri se ascund de obicei in cele mai simple manifestari.