Minți bolnave

Una dintre cele mai amare comedii ale lui Terentius, Cel ce se pedepsește pe sine însuși, e axată printre altele pe ideea autoflagelării individului fie și în absența unei cauzalități clare. Nu e neapărat o pedeapsă de dragul pedepsei, cauzele putând fi multiple, limita dintre bine și rău fiind relativă, uneori imperceptibilă. În perioada de glorie a Inchiziției, Juan Escobar del Corro, mare inchizitor la Murcia, Cordoba, în Canare și rector al Universității din  Alcala, în urma unei profunde meditații redacta tratatul despre Utila și des utilizata abilitate întru cum trebuie distinse ca bune sau rele… – printre multe altele – modurile de exprimare. Distinsul universitar inchizitor ajunge la concluzia că pot fi generate revelații și viziuni ce nu o dată „provin din vreo debilitate a capului”.

Actualitatea meditației inchizitoriale se vădește, de exemplu, urmărind – prin varii canale –  unde poate duce exprimarea, certificând fără îndoială nu „vreo” ci o certă „debilitate a capului”… și nu numai.

Vom urmări subsecvent un număr incert de exprimări mediatice, din canale  după cum am avertizat, alese aleatoriu spre a nu fi acuzat de simpatii sau dimpotrivă.  Citatele sunt între ghilimele spre a nu fi suspectat de plagiat…

„ Românii mor de foame. Românii sunt cei mai săraci din Europa. Unul din patru români va face un AVC (i. e. accident vascular cerebral) în următorii ani. Sărbătorile vor fi mai sărace în anul acesta decât în anul  trecut. România îngheață. România se topește. Elevii români sunt analfabeți funcționali 40%.” (interesant, în același procent cu cei din Germania). „Școala românească e la pământ” (ne putem da seama cum sunt mediaticii absolvenți ai acestei școli… noroc că nu le putem accesa niciunde CV-urile). „Sistemul românesc de sănătate intră în colaps”, deci probabil că anunțatele cazuri de ACV le vor trata mediaticii.  „La un mare cutremur Bucureștiul rămâne o ruină”, asta incluzând probabil și sediile canalelor. „Românii beau mult”. Se vorbește desigur din proprie experiență sau invidie; oricum nu o fac pe banii altora, ai UE. „În România impostura  a ajuns la cote alarmante”, un adevăr de necontestat verificabil mai ales în rândul mediaticilor și al analiștilor, cu pregătiri (dacă există!) din cele mai variate și total indiferente în raport cu cerințele locului de muncă. Unii sunt de-a dreptul năstrușnici…

„Prețurile au explodat”, însemnând că nu mai există, deci s-a ajuns la visul de aur al omenirii, comunismul în care totul ar fi fost gratis.  Dar până acolo cetățenii trebuie timorați. „Românii merg să cumpere pâine mai ieftină în Ucraina” pe la vama … Cenad, după cum se poate vedea pe micul ecran, mare în prostie. „Românii renunță la vacanțe”, „Piața imobiliară în cădere” dar până nu se prăbușesc imobilele ci sunt cumpărate, e bine. Despre „Românii bagă mâna mai adânc în buzunar” am scris deja; până nu o fac în al altuia, e bine. 

Desigur ideal ar fi să renunțăm la mijloacele de prostire în masă dar nu prea avem cu ce să le înlocuim deocamdată, iar ele prosperă (poate și din vina noastră), astfel că ne rămâne momentan posibilitatea de a ne interoga, a ne inchizitoria adică, pedepsindu-ne pe noi înșine, totuși de unde atâta toxicitate, maliție și stupizenie??? Mă întorc la severul și înțeleptul Cato Maior, propunând două aserțiuni ale acestuia: „A te considera atotștiutor e primul pas către prostie”, dar mai ales „Pe nătărăi îi recunoaștem după vorbe – pe măgar după urechi”.  Mai aproape, invocația Poetului nostru adresată lui Țepeș, selectivă prin împărțirea „în două cete: în smintiți și în mișei”.

P.S. Despre implicațiile  articolului hotărât am scris odinioară. Reamintesc totuși că duce la nepermise generalizări precum cele de mai sus. Decât totalizatorului  „românii”, oricât ar fi de uniți, e preferabil „unii români”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *