Spre a nu exista dubii semantice, specific că mă voi referi și la un vânător – doi vânători (actant) dar și la o vânătoare – două vânători (acțiune). Vânătorul, etimologic cel puțin, este un violator tributar lui Venus (Veneris genitivul, de unde și morburile)), inițial substantiv comun, deci venus, (excitare erotică, seducție) cu rădăcina aflată în verbul venari, a hăitui, a obține cu forța, a viola, a vâna, căci ce altceva e vânătoarea atâta timp cât nu te lupți cu vânatul precum în arenele romane (nu că ar fi fost frumos atunci dar cuvintele tot de la ei ni se trag, iar confruntarea era mai echilibrată…). Desigur că apucătura de a suprima animale nevinovate, lipsite de apărare în bătaia puștii a fost explicată în fel și chip, uneori pentru a justifica, alteori pentru a acuza de către psihologi savanți, mai rar de către psihiatri. Lăsând la o parte pre- comuna primitivă când omul sau cel ce semăna a om trebuia să mănânce ceva căci domesticirea nu exista, mai apoi lucrurile devin discutabile, interogative. Evident că omul sărman neavând ce să îngurgiteze mai vâna câte o căprioară, câte un iepuraș de pe domeniul feudal, asigurându-și nu o dată ultima cină nu tocmai de taină de vreme ce era prins mulțumită turnătorilor de profesie. Lucrurile prezintă o ameliorarea semnificativă azi la noi unde în mare se poate vâna pe proprietatea întregului popor. Aici însă trebuie să facem o distincție: dacă te toarnă cineva, așa cum e evident că s-a întâmplat în cazul ursului Arthur (greu se spus de ce nu-l chema Artur, sau Jànos, sau Ionică…), la două luni după decesul absolut regretabil al patrupedului, s-ar putea să ai probleme precum așa-zisul nobil austriac sau ce o fi; media umflă iarăși lucrurile; ba că a fost cel mai mare urs din Țară, ba că din lume, ba că s-au plătit cinci mii de euro, sau șapte mii; nimeni nu știe însă cât s-a dat ciubuc? adică suma cea mai relevantă într-un asemenea caz. Am spune că apucătura medievală s-a inversat oarecum: plătește cel cu bani mai ales că nu e pe domeniul lui.
Iată de ce e preferabil să mergi pe un domeniu de vânătoare cvasi privat, deci cvasi al Statului, ca invitat al vreunui bancher, sau fost sportiv de elită. Dar pentru asta trebuie să fii cineva în lumea de azi, nu un violator cu pușca ascuns după un titlu degenerat, lipsit de recunoaștere, pe bună dreptate, în țara ta. Deci poți vâna mistreți, spre pildă, câți vrei, adică nimerești, gonacii ți-i aduc până sub nas, fără să te contabilizeze cineva că doară ești musafir și, mai ales, fără să se pună pe cântar dacă nu cumva ai împușcat cel mai mare mistreț din Țară sau, cine știe, din lume (?). Sunt desigur vânători ifosarde unde, precum odinioară, amărâții – mai fac și ei un ban – gonesc viitoarele victime, iar „personalitățile„ de aici și de dincolo „violează” câte un porc. Totuși, e de amintit că nu întotdeauna e sănătos să te pui cu mistrețul, patruped sau biped. Mitologia greacă ni-l arată pe frumosul vânător Adonis adorat de-a dreptul de zeița frumuseții, dar răpus de un mistreț; că a fost răzbunarea cuiva nu mai are nici o importanță, după cum faptul că din sângele lui a răsărit floricica adonium iarăși nu mai contează; mai curând e de reținut că nu te pui cu un mesager divin, căci mistrețul asta era. Oricât ai fi de vânător… Poate mai relevant este „urmașul” lui Adonis, prințul din Levant din mirifica baladă a lui Doinaș; în plan strict vânătoresc, deci lăsând la o parte revolutele (nu mai figurează în programă) interpretări de nota zece din liceu, avem de-a face cu un vânător căpos care refuză vânatul mărunt, căzând victimă propriei nesăbuințe, după care „cornul sună, însă foarte puțin”. Evident nu avea pușcă, lunetă nici atât.
În fine, stilul dubios, adică în doi peri al mediei e de data aceasta dătător de speranță: „ursul Arthur ar fi fost ucis de…”, sau „ar fi fost împușcat…”. Până la urmă poate că e un circ nu fără bani, iar moș Martin din Carpați așteaptă să dea de vreun stup cu miere sau de tufele cu zmeură, fără a ști că e vedetă mondială (poate a fost o ursoaică?). Oricum, a reieșit încă o dată că e preferabil un urs sau alt patruped (oi înecate în Marea Neagră) decât un cetățean român ca să se debiteze planetar despre uciderea sa. Contrar convingerii lui Seneca, nici moartea nu ne face egali.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
