Vaca unicamerală

E uluitor până la tulburător cum se leagă lucrurile între ele, aparent fără legătură unul cu altul; și totuși. De ani buni democratici se poartă o luptă iresponsabilă la noi în legătură cu obligativitatea vaccinării copiilor, când de fapt, fiind vorba de o problemă de securitate națională, sănătatea viitorilor cetățeni ar trebui să primeze și nu tot soiul de considerente doveditoare ale retardului mintal, uneori în proporții îngrijorătoare. Pe de altă parte ne încadrăm în lupta  mondială în curând generatoare de subdezvoltați în gândire prin absența proteinelor animale.

Constatăm legătura cu circul încălzirii globale, printr-un adevărat război împotriva rumegătoarelor, a vacilor eminamente; cea mai nouă îngrijorare a omenirii o reprezintă emanațiile gazoase ale vacilor și nu cele mintale ale oamenilor mult mai periculoase. Problema e mult mai complicată decât pare la primul protest anti rumegat: în absența acestui proces visceral al patrupedelor, ele nu mai produc lapte. Dar rumegatul e tributar total stomacului vacii, care are patru încăperi între care se plimbă bolul alimentar până să ajungă beneficul lichid din uger. Desigur bipezii, adică noi oamenii, reprezentăm o treaptă mult evoluată fie și prin aceea că rumegăm idei într-o singură cameră, în cea craniană; rezultatele însă nu sunt întotdeauna atât de utile precum laptele de vacă, fiind din start alterate. Precum clasicul marxismului ne putem întreba: „ce e de făcut?”. 

Având în vedere progresele monstruoase uneori ale cercetării în domeniul biologiei, s-ar putea încerca realizarea vacii cu stomacul având o cameră, adică vaca unicamerală precum parlamentele unor țări, desigur cu renunțarea la consumul de lapte natural înlocuit cu vreun lichid vegetal, eventual verzui, din mătasea broaștei spre exemplu. Un precedent politic există deja la noi: referendumul pentru un parlament unicameral. Având în vedere că nu l-a respectat nimeni, probabil că la noi vacile vor rumega liniștite în continuare, ceea ce e bine. 

  Tocmai pentru că la strămoșii noștri vaca era a Iunonei, taurul al lui Juppiter, iar visul oricărui român modest a fost dintotdeauna „o văcuță”, mergând chiar până la a-și numi consoarta „vaco!”, cu replica feministă „boule!”, e de neînțeles opoziția față de vaccin; căci de la vacca avem în latină deja vaccinus de vacă, dar și delicioasa  vaccinus caseus brânza de vacă; știind desigur latină, englezul care a făcut primul vaccin i-a dat numele de vaccinia ce denumea variola vacilor; încă o probă a cumsecădeniei rumegătoarei chiar și bolnavă. Până la urmă vaca unicamerală ar putea să însemne moartea vaccinului și a speciei bipede. Ce frumos a surprins Vergilius sacralitatea pământeană a rumegătoarelor în versurile (traduse de Coșbuc) „Albe trei sute de vaci pasc/ mândrele-ți crânguri…”. Să pui deci problema emanațiilor celei de la care avem și vaccinul, acum când ne paște un alt morb necruțător e dovadă de inconștiență planetară. E nevoie de reformă dar nu a camerelor stomacale ci a sistemului sanitar; ne-o arată chiar respectabilul Ion Ghica: „autoritatea a luat măsura de a organiza un fel de serviciu sanitar. Ea înființase câțiva vătășei însărcinați de a întovărăși pe ciocli din casă în casă, și aceștia strigau de la poartă: sănătoși copii!. Unul din ei, într-un raport către șeful său, zicea:   „Azi am adunat 15 morți, dar n-am putut îngropa decât 14, fiindcă unul a fugit și nu l-am putut prinde.”. Mai erau și lipsuri dar ce puteai face în absența termoviziunii?

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *