Safari

“Cum leul ține frica aproape de trib

tot așa

cîntecele în care el moare

și săgețile noastre

îl țin pe leu departe de noi”

ne bem cafeaua ascultînd

poveștile junglei

(din cuvintele tribului

au mai rămas scrijelituri pe cîteva pietre

care nu mai au pe nimeni  în viață)

Stăm închiși în case și

așteptăm

frunza strecurată pe sub ușă

care să ne spună că am scăpat

ramura de măslin adusă cu drona

ascultăm în căști cîntecele junglei

poveștile în care leul

moare mereu

– de acum leii sînt mai puțini

decît cărțile despre lei

(Vînători imaginare

cu care ne hrănim singurătatea:

îmi sprijin arcul de bibliotecă)

într-o încăpere de beton

urechea lipită de pămînt

aude

undeva, într-un alt trib

într-un alt veac,

într-o altă încăpere

pe malul altui rîu

cineva bate

într-o tobă de piatră

-ritmuri mai vechi

un morse uitat prin care

inima mamei vorbește  cu inima mea

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *