Thera – doar un pasaj

Există scriitori pe care îi citim și scriitori pe care îi recitim.

E ceva ce ține de domeniul evidenței: acei scriitori pe care simțim nevoia să îi recitim sau acele cărți către care ne ducem a doua, a treia, a patra oara ne spun ceva esențial, adânc, despre noi înșine. Sunt, pot fi, sperăm să fie ceva ca un fel de busolă interioară, ca un soi de soluție de limpezire, ca un prieten mai mare.

Pentru mine, Zeruya Shalev face parte, negreșit, din cea de-a doua categorie. Pe ea o recitesc. Pentru foarte multe motive – nu numai fiindcă este o sclipitoare și extraordinar de inteligentă cititoare (da, mai întâi, cititoare – apoi scriitoare a ceea ce a știut a citi în profunzime…) a minților oamenilor.

Reașezat, benefic și mai temeinic în ultima vreme, pe axa uman-culturală România- Israel, nu aveam cum să nu revin (și) la Zeruya Shalev.

Am recitit, cu încântare, uneori exersând lectura acelorași pagini de mai multe ori în decursul aceleiași zile, ”Thera” – unul dintre romanele trilogiei sale de neuitat.

Nu sunt tentat să scriu o cronică a acestei cărți – mă gândesc de altfel, tot mai des, că e cu atât mai dificil să scrii despre o carte cu cât ea ți-a devenit, din felurile motive, intimă; ceea ce e cazul cu romanul aceasta (și nu doar cu el) al Zeruyei Shalev.

Dar, dacă ar fi să o scriu, nu aș putea evita (inclusiv ca sugestie de intrare, ca posibilă și privilegiată cheie pentru lectură) următorul citat:

”Sufletul creează drame ca să-și dovedească vitalitatea, spune, logica sufletului este întortocheată, timpul lui e diferit de al nostru, limbajul lui se deosebește de limbajul nostru, adesea ne e greu să înțelegem ce vrea, așa cum ne e greu să înțelegem un bebeluș, uneori aud pe cineva vorbind, dar alături sufletul său spune cu totul altceva, și încerc să mediez între ei”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *