Probabil că singurul tango perfect din punct de vedere formal ar fi acela dansat de două schelete.
***
Orice tango dansat de doi tineri superbi pare că trebuie să se încheie printr-un coit, dînd cezarului schopenhauerian ce este al cezarului schopenhauerian. În schimb, tangoul dansat de bătrîni e un pur joc al formelor, e un spectacol sublimat, eliberat de senzualitatea orbitoare a trupurilor. În acest caz, trupurile nu mai sînt o materie inflamabilă pregătită oricînd să ia foc, ci semne folosite de rafinamentul unor virtuozi pentru a caligrafia opere de artă efemere.
***
Tangoul dansat de tineri e o simulare plină de meșteșug a împreunării carnale, a exploziei simțurilor ce își găsește concluzia în spasmul amoros.
Dansul bătrînilor e o descriere animată a celor mai importanți tropi făcută de un maestru în retorică.
***
Tangoul poate să fie sau o intensă povestire erotică, sau un epurat exercițiu de caligrafie.
***
Doar marii dansatori sînt în stare să scrie cu trupurile, scoțîndu-le astfel din muțenia lor de simple ustensile.
În ciuda eforturilor pe care le fac, trupurile celor mai mulți dintre dansatori rămîn mute.
***
În afara puținelor momente de grație de care au parte, trupurile trebuie să rămînă mute.
O maree de trupuri expresive ar risca să ne scoată din minți…
***
Trupurile trebuie să se dovedească discrete, protejate de sănătoasa lor muțenie.
Ele pot să se transforme în flacără numai cînd sînt cuprinse de extaz.
***
Borges era incapabil să asculte muzica lui Piazzola, pe care o socotea o fandoseală lipsită de șarm.
Piazzola îl socotea pe Borges un geniu surd…
***
Tangoul mi s-a părut întotdeauna un exercițiu gnostic de înfrînare, un dans al catarilor intrați în ascundere.
***
Coitul e o încercare de a trece dincolo de forme, dincolo de limitele dintre trupuri, dincolo de distincția dintre subiect și obiect.
Tangoul e tocmai o scrupuloasă păstrare a limitelor, o obstinată căutare a perfecțiuni formale.
***
Tangoul maeștrilor nu e pasiune oarbă, beție a simțurilor, clocot irațional al trupurilor, ci prețuire a nuanțelor, admitere a treptelor intermediare, a neutralității ritualului.
***
Cel mai bun dansator de tango e abia cuțitarul care a ajuns la limpezimea viziunii despre lume a călugărului buddhist ce știe că totul este iluzie.
***
Poți să ții în brațe cu detașare trupul unei femei doar dacă ai înțeles că orice trup nu e decît iluzie…
***
Probabil că dansatorul perfect de tango ar fi un milonguero orb.
***
Tangoul e dansul unui singuratic, dansul unui gaucho care abia s-a obișnuit să coboare din șa.
***
Invaziile mongole sînt izbucnirile pline de cruzime ale unor călăreți care s-au intoxicat cu fantasme, visînd săptămîni la rînd orgii și masacre.
***
Poți să-ți păstrezi luciditatea doar cînd ești cu picioarele pe pămînt.
Însă cînd te obișnuiești să petreci săptămîni după săptămîni în șa sau pe puntea unei corăbii, nu-ți mai rămîne decît să te împrietenești cu demonii.
***
Demonii, ei înșiși plăsmuiri incerte, sînt inspiratorii fantasmelor noastre, fantasme adînci care nasc alte fantasme.
***
Un gaucho care dansează tango continuă să se creadă în șa.
***
E în stare să danseze fără greșeală doar cel care a învățat să danseze cu fantomele.
***
Orice dans iscat în lupanar sfîrșește în lupanar.
***
Am cunoscut un bătrîn argentinian care îmi spunea de fiecare dată cînd îl întîlneam : „Tangoul ar fi fost imposibil într-o lume care n-ar fi cunoscut păcatul originar, așa că se cuvine să-i mulțumim Evei că a păcatuit”…
***
Cei care dansează tango au impresia că au dobîndit acces la un strat al realității care le este inaccesibil celorlalți.
Desigur, e doar o minunată iluzie, fiindcă dansînd, de fapt, ei visează…
Buenos Aires, 10 noiembrie 2018
Notă: aforismele au fost publicate initial in revista Familia, in numarul 3/2019, p. 104-106. Versiunea spaniola ii apartine Alinei Diaconu si a fost publicata aici : https://www.lagaceta.com.ar/nota/813513/la-gaceta-literaria/algunas-ideas-sobre-tango-.html
