Prin fața cimitirului, un tir cu jurnale
Întotdeauna mi-au plăcut caietele fine, cu hârtia mătăsoasă rău, chiar velurată, lucioasă foc, albă ori galben-aurie ca spicul de grâu, subţire, groasă sau puțin zgrunţuroasă, plăcută sau nu la pipăit, cu marginile netede ori zimţate. Hârtia are,orice s-ar zice, trucurile ei nebănuite. Te face să pari altul decât eşti, îţi […]
