Şi toamna a devenit, în acest anotimp al doliului, visul ce creşte din materia nopţilor noastre: prelungă îmbrăţişare a dorului, ea ne dăruieşte, melancolic, ceea ce zilele vieţilor noastre nu ne mai pot acorda, asemeni unei consolări curgând din cerul palid arcuit deasupra rănii ce nu se închide. Şi toamna […]
Chemarea mării se simte, în noapte, cu claritatea îndurerată a timbrului în care se adună toate vocile sufletelor ce dorm în adânc, doar spre a se ridica, asemeni pescăruşilor, scrutând valurile şi contemplând ţărmul spre care nu se vor mai întoarce niciodată. Chemarea mării se simte, în noapte, cu tenacitatea […]
Şi care este oare acea patrie plăpândă şi diafană spre care ne îndreptăm, atunci când clipele irisului nocturn ne îmbie cu alinarea reveriei sincopate, alungând durerea care se aşterne peste noi, ca un strat de frunze ale toamnei târzii? Să fie această patrie spre care tindem strada domestică şi provincială […]
Revelaţia lui Turgheniev este, înainte de toate, revelaţia melancoliei. Nimic mai puternic decât acest sentiment în paginile sale. Este ca şi cum, în spaţiul unei proze ce refuză atracţia stihialului, scriitorul rus ar fi reuşit să domesticească tonurile impresioniste ale muzicii ce îi aduce împreună pe Mozart, Chopin sau Debussy. […]
Cei de demult cunoşteau tihna parfumată a scrisorilor pe care le aşterneau, cu migală naivă, pe hârtiile albe aşteptând să se înalţe, asemenea unor zmee: melancolia lor trecea în materia de cerneală ca un vânt de primăvară, în vreme ce cărţile pe marginea cărora întârziau se acopereau de un strat […]
Şi nu cunosc, în acest anotimp al doliului şi al despărţirii, decât o singură teamă care mă bântuie şi mă arde, o teamă care se naşte din adâncul tulburat de vise spre a urca,pe scara de lacrimi a treziei, spre dimineţile vegheate de aspra pasăre a singurătăţii : teama de […]
Revenirea la Cehov este asemeni revenirii la un timbru al nuanţelor şi la o claritate a privirii. Revenirea la Cehov este asemeni întoarcerii la o literatură care, departe de a exalta grandoarea mesanică, lucrează cu delicatul material al sufletului ce cunoaşte mişcările speranţei şi melancoliei. Revenirea la Cehov este asemeni […]
Am intrat, amândoi,o dată cu moartea ta, în acel anotimp cehovian pe care îl presimţeam în clipele în care, înseninaţi, contemplam simplitatea graţioasă a grădinii unde ne aflasem , în cele din urmă, adăpost: privirea îndrăgostită pătrundea în intimitatea trecutului nostru, ca şi cum umbrele celor morţi s-ar fi confundat […]
Am căutat, în acest jurnal pe care îl scriu sub atingerea mâinilor tale, timbrul nostalgiei cu care să convoc, ca într-o elegie stângace, sunetele şi culorile unei lumi pierdute pe vecie: cuvintele tandre care se aştern în fereastra textului sunt asemeni unei cărări ce ne îndrumă afara din labirintul curgerii […]
Reluând cărțile copilăriei pentru a vedea care dintre lecturi ar mai putea prezenta vreun interes pentru generația Z sau poate chiar pentru următoarea după aceasta (generația Alpha), l-am regăsit pe Mihnea Moisescu, cunoscut generației X pentru povestirile lui științifico-fantastice(Cosmonautul de piatră, Necunoscuta lume de lângă noi). Fără nici o îndoială, […]
