Nu poate exista, în cazul literaturii lui Hugo Pratt, decât o singură cale de acces, aceea a recitirii îndrăgostite. Ca şi la Melville sau Conrad, revenirea la Pratt este revenirea spre mit şi taină. Proza sa postmodernă impune cititorului o disciplină a visării : porţile se deschid larg, spre a […]
rămâne pentru amantele și amanții barocului un reper obligatoriu. A compus 40 de opere și a trăit 40 de ani (1690-1730, Napoli), murind de la o cană de cacao fierbinte în care cineva (zice-se… un el sau o ea… ) a pus otravă. Precum Antonio Salieri tot cu 40 de […]
cu tentă mai puțin sentimentală ci aproape evident sexuală, generează în mari opere duete inconfundabile, clasicizate în timp. Fără a face o ierarhie, inutilă în marile valori, vom începe totuși cu Là ci darem la mano, (cel puțin în două variante interpretative) masculinitatea lui Giovanni fiind unică și, regretabil, fatală […]
nu corespunde întotdeauna etimologiei termenului (fr. ouverture – deschidere), fiind adesea o piesă de sine stătătoare și nu preambulul muzical al unei opere. Uneori terminologia uvertură-simfonie aproape că se confundă. Exemplu: la Vivaldi uvertura la Olimpiade apare și ca simfonia. Dar mirabilă este Overtura (Sinfonia în re major) Hob. La: […]
Cândva am mai scris câte ceva despre comportamentele intimiste, individualiste și asociale ale semenilor la piscină. Lăsând în grija discursurilor banale și facile ceea ce se numește bunsimț, maniere, educație, civilizație, mai degrabă și insistent am atras atenția asupra aspectelor care țin de lubricul fundamental și de ludicul copilăresc-abisal [*]. […]
contrar așteptărilor, nu presupune aspect coregrafic. Ca sonoritate mai ales e pus în legătură cu simfonia. Totuși cu unele deosebiri mai ales ca durată căci nu avem patru părți ci, de regulă, una singură; e drept că trebuie să admitem și o sursă exterioară folclorică mai îndepărtată însă, de unde […]
un substantiv latin comun, fără conotații trimițând la sacru, devine în latina ecleziastică o formă supremă de cinstire a lui Iisus Christos în forma SALVATOR MUNDI. Simplul salvator devine Mântuitorul Lumii exprimând în mod evident speranța pământenilor. Din numeroasele compoziții consacrate în timp Mântuitorului Lumii vom alege câteva. Întâi de […]
În anii ‘80 n-am prea-ntâlnit coleg (mă rog, muzicolog de profesie, profesor, redactor de revistă muzicologică și de radio muzical) care să nu se-ncrunte sau chiar să vorbească urât despre Maruca lui George Enescu. Afară de Iosif Sava, Viorel Cosma, Octavian Lazăr Cosma și Vasile Tomescu, pe care drept e […]
ocupă – deloc întâmplător – un loc aparte în marea operă, prin personalități care au generat măreție, grandoare, fiindu-le închinată o muzică pe măsura lumii pe care au creat-o. Mozart, bun cunoscător (Leopold își îndemna fiul să mai învețe corect și germană nu doar latină) îi dedică la începuturi opera […]
în marile opere au o trăsătură comună: sfârșesc rău, ba chiar tragic, oricât ar fi de pompoase. În Don Giovanni petrecerea din finalul actului I, cu vezose ragaze se încheie cu un viol săvârșit de gazdă. Rigoletto începe cu o fastuoasă petrecere în al cărei final chefliul iubăreț, duce de […]
