Mă întrebam în vis de ce se chinuie savanţii să inventeze aparate complicate ca să zboare, când ar putea să se înalţe prin ei înşişi, aşa cum o făceam atunci. Pluteam cu umerii-nainte, cu mâinile lipite strâns de trup, dar brusc mă lepădasem de materie şi devenisem zborul pur care […]
Sunt experienţe pe care le trăieşti numai în vis. Mintea, eliberată în somn de limite, descoperă cum timpul se-ntoarce în meandre. Clipa devine brusc o împletire de căi sosind de pretutindeni, făcând prezent ce nu mai e pe lume. Aşa, de pildă, la ceva vreme după ce bunica mea s-a […]
De-a lungul vieţii, noaptea mi-a adus în somn imagini felurite ale mării. Prezenţa ei, în plin uscat al minţii, e semnul libertăţii care vine să-mi dezrobească sufletul pentru o clipă. În tinereţe, am visat odată că apa năvălea în pragul casei, chemată de un dor lăuntric şi dacă îi strigam […]
Scrisul fără ţintă e ca somnul nevegheat. Dacă mergi la întâmplare aşteptând ca drumul, pe care îţi porţi paşii creionului, să te ducă singur spre un anume sens, te trezeşti pe nesimţite pe muchia neantului. E o experienţă prin care poţi descoperi forţa malefică a libertăţii. Am vrut şi eu […]
Se spune că de eşti vegheat de sus, când dormi, nu te mai rătăceşti în vis. Somnul te scoate într-un larg la care nu nădăjduiai să poţi ajunge, când eşti în lumea ochilor deschişi. Dar ce ţi se arată înainte, nu e un loc ci o imagine a ta – […]
I Când ies din somn, mă simt aidoma cu un pescar ce trage din adâncuri năvodul lui de taină să vadă ce a prins în vis. Atunci pipăi cu mintea trează imagini care stau să se destrame: unele sunt hibride, ca scoicile cu plete verzi de alge, altele – limpezi, […]
Brusc musafirii din salon Se strâng în jurul unui domn Cu tenul pal, în redingotă. Nimeni nu pare să-şi dea seama Că personajul desuet Care declamă, răspândind Ca un parfum melancholia, Nu e din lume. L-am surprins Ieşind afară dintr-o carte. O, n-am de gând să-l deconspir, Tocmai acum când […]
Într-una din nopţile trecute, pe când cădeam în somn, am auzit-o pe bunica mea bătând în mine ca în poarta casei şi vocea ei se tânguia de afară să o primesc înăuntru. Atât de vie îi era ruga, încât m-am trezit vrând să-i deschid. M-am pomenit cu ochii pironiţi în […]
Atunci când se ruga, acasă, seara, vreme de un ceas, tata nu rămânea îngenunchiat în faţa unei icoane anume, nici nu stătea recules, într-o stare meditativă de spirit. Străbătea cu paşi neliniştiţi odăile, cu faţa întunecată de încrâncenare, cu o încruntare teribilă a sprâncenelor sale negre, stufoase. Privindu-i cu înfiorare […]
Dac-aş veni de sus, aş ninge Peste cetatea cenuşie, Acoperind vacarmul lumii Cu voaluri albe de tăcere. Aş coborî pe foaia scrisă, Ştergând domol şirul de slove, Pân-ar rămâne numai neaua De nimenea încă atinsă. Dac-aş veni de jos, ca iarba Aş năpădi încremenirea, Boltind clădirile, pavajul, Pân-ar rămâne unduirea. […]
