Departe sunt de ieslea bună În care Maica stă să nască, Afară-i frig şi calea-i lungă, E întuneric pretutindeni. De dor eu strâng pentru Maria Şi pentru Prunc veşminte calde, Nădăjduind să mi se-arate În noapte Steaua călăuză. Nu a bătut în uşă nimeni, Dar simt în suflet cum se-apropie […]
Veghează-mă să Te urmez – Drumul e drept, dar mintea are Poieni mieroase şi păduri Adormitoare pentru vrere. Aş fi putut deja s-ajung… Dar înfloreşte o zăbavă Care mă tulbură din mers. Petrec atâta timp privind, Din iarbă, cum se joacă norii: Asemeni lor sunt închegare Şi risipire de moment. […]
La o nouă lectură a cărţilor a lui Dinu Pillat, Jurnalul unui adolescent, Tinereţe ciudată, Moartea cotidiană şi Aşteptând ceasul de apoi, am descoperit în structura compoziţională a romanelor sale două principii care îşi dispută întâietatea, imprimând naraţiunii o mişcare ritmică de flux şi reflux. Primul principiu, orientând progresiv desfăşurarea […]
Când ninge, sufletul se face Atât de alb încât începe Să lumineze-n întuneric. Muzica liniştei cuprinde Grijile, frica, întristarea, În dănţuirea fulguirii. Din poala zilelor mărunte, Privirea fuge la fereastră Să vadă cum coboară harul Pe pomii goi, pe strada strâmbă, Pe trecătorii fără nume, Redăruind imacularea. Pe frunte simt […]
Pentru că eşti aşa departe, Aştept să vii la mine-n vis, Nu vreau să-ţi spun ceva anume, Doar să te văd şi să te-aud, Chiar dac-ai părăsit demult Glasul şi chipul cunoscut. De sus te uiţi ca un premiant La mintea mea care se zbate Să nu rămână repetentă La […]
De la fereastră văd Luminile din frunze Stingându-se domol Şi dincolo de ramuri, Foşnind ca marea – cerul, Pe care –n înserare Trec păsările- nave. Aş vrea să ies afară, În frigul de cristal Şi frunzele uscate Să-mi murmure sub paşi, Dar nu mai pot pleca, De la un timp, […]
Pare că numai tu mă ştii, Iar eu ca să te pot cunoaşte Ar trebui să îmi închipui Un luminiş, o scară, poarta Pe care, dacă aş deschide-o, Te-aş întâlni ca niciodată. Aduc poiana pe caiet, Cu fluturii şi cu bondarii Pe răvăşirea de petale. O iau atent prin iarba […]
Cânta şi glasu-i tandru, Când molcom, când sălbatic, Mi se izbea de suflet Ca valul spart de stâncă. În febra melodiei, Cuvinte ne’nţelese Îmi cotropeau auzul Cu unduiri de mare. Trezite din adâncuri, Se ridicau banchize De doruri şi de patimi, Porniri nemaitrăite. Un dans de vieţi visate Îmi încinsese […]
Mergeam prin Balcic prima oară, Sub nori scânteia sură marea, Din pomi cădeau salbe de aur, Pe stânci fulgerau cormoranii. Ce nou îmi părea peisajul Pe care-l ştiam din tablouri! Prin aerul rece trecuse Un stol de poeme uitate. Ah, umbra bunicilor…paşii, Dulceaţa-nseratelor vremuri, Bătaia în poartă şi casa Deschisă […]
Pe când scriam, tocul m-a dus, Pe foaia albă, la Isus. “Mi-e frică, Doamne, şi mi-e rău, Nu mă lăsa să cad în hău, Ţine-mă bine!” L-am rugat. Isus a spus: “Eu te-am chemat Să mă veghezi acum când cad Şi pentru tine intru-n iad. Când voi ieşi din putregai, […]
