Ceea ce ni se întâmplă zilnic pe stradă sau la birou poate părea ceva dificil, dar în esenţă nu e ceva dificil sau uşor, e doar o sumă de ocazii. Dacă lucrezi în publicitate şi ai vrea să faci sport în seara asta, dar faci “prostia” să mai vezi un […]
Când eram mici, aveam o bunică mai „catolică decât Papa” de felul ei, care ne spunea, când nu vroiam să mâncăm ceva (caimacul de pe laptele de dimineaţă era cel mai greu de acceptat): „Eei, dar Sfântul Damian Leprosul, ce a suferit el cu leproșii lui, și voi nu puteţi […]
Plimbarea e cel mai potrivit moment pe care ţi-l poate acorda cineva care pentru tine e un maestru, un înţelept, un duhovnic, sau un bunic plin de lumină. Nu cred că are legătură cu Aristotel care se plimba. Are legătură cu ce înseamnă plimbarea pentru noi toţi. E un moment […]
Suntem liberi, asta în teorie. În practică suntem dependenţi – de ţigări, de părerea altuia, de privirea celorlalţi, de « cum se face ». Ne ia ani de zile să ne eliberăm şi tot nu suntem liberi: mai e nevoie de încă ani de zile să devenim cu adevărat singuri, […]
În viaţă sunt perioade lungi de aşteptare, formare, evoluţie, chinuială şi visare. Iar apoi vin acele zile istorice în care se schimbă totul în câteva clipe. Acele zile, adesea nopţi, în care te îndrăgosteşti sau te desparţi, pleci sau te întorci, se dilată timpul şi spaţiul şi inima şi istoria […]
Acest articol e un comentariu la o întrebare venită pe blog care suna cam aşa: « am o relaţie de durată la care țin, căsătorie de exemplu, cum să mă imunizez faţă de o posibilă îndrăgostire de altcineva? » Încerc deci să dezolt tema din întrebare, eu aş fi abordat […]
Luni dimineaţa e un fel de a te scula de dimineaţă, dar mai trist. Mai întâi, pentru că eşti obligat să o faci, iar apoi pentru că îţi aduce aminte că nu doar ziua ci în principiu viaţa întreagă e făcută din obligaţii. Mai precis, viaţa ne e furată de […]
Sentimentul acela că lucrezi noaptea cu geamul deschis, iar în depărtare se aude trenul, pe care nu îl poţi auzi decât acum, noaptea, când se adună liniştea peste oraş. E sentimentul că lucrurile sunt OK, că va fi bine. Că lumea asta, prin tăcerea nopţii, va continua să meargă înainte. […]
Ne gândim adesea că greşelile din trecut sunt un fel de rateu complet, un „nimic bun” şi un „rău absolut”, ceva iremediabil trist. (În acest articol mă refer mai degrabă la percepţia proprie despre greşeli şi vieţi trecute, nu la ce am făcut poate rău altora şi ar trebui reparat). […]
Ani de zile, undeva între 23 şi 30 de ani, m-am uitat la filme. Nu sute, mii. Bieţii mei părinţi se întrebau: „Poate nu i-am citit destule poveşti cand era mic?” Nu, nu e vina lor, şi nu cred că e vina americanilor care fac filme bine scrise. E pentru […]
