lanul de orz
deși urmează să lăcrimez nimic nu mă face mai fericită acest moment în care vântul apleacă lanul de orz nu se va repeta și nici eu când va fi să mai plâng nu voi vedea la fel ca acum o întindere de mătase exist gândindu-mă cum ar fi […]
deși urmează să lăcrimez nimic nu mă face mai fericită acest moment în care vântul apleacă lanul de orz nu se va repeta și nici eu când va fi să mai plâng nu voi vedea la fel ca acum o întindere de mătase exist gândindu-mă cum ar fi […]
Eu, în umbra propriei frici, tabloul cu lebede mistuindu-se pe măsură ce marea se risipește spre țărm. Ca pe un zmeu de nisip ridic fierbințeala în pumni și-i dau drumul. Lipsiți de îndurare sunt ochii mei ce acum separă noaptea de zi și o desfac foițe, foițe. Dintr-un grăunte de […]
Eu, în umbra propriei frici, tabloul cu lebede mistuindu-se pe măsură ce marea se risipește spre țărm. Ca pe un zmeu de nisip ridic fierbințeala în pumni și-i dau drumul. Lipsiți de îndurare sunt ochii mei ce acum separă noaptea de zi și o desfac foițe, foițe. Dintr-un grăunte de […]
Când ziua se va fi sfârșit, și noi vom fi crengi largi de brad, prăvălite pe o potecă fără întoarcere. De unde ni se adapă ochii, încă mai e limpezime. Un copil cu obrajii rumeni ne pândește fiecare deschidere-a gurii, buzunarele lui sunt pline de întrebări. De s-ar găsi cineva […]
voi care ați cucerit vârfurile și ați palpat călcâiul lui Dumnezeu voi care purtați la încheietură problemele lumii spuneți-mi dacă moartea sau viața luminează mai drept de ce un cuvânt așezat în slujba răbdării se subțiază pe măsură ce densitatea osaturii sale descrește orbi și neputincioși pui de pisică […]
viața pe lângă care mărșăluiesc nu-mi aparține în ciuda protestelor evidente cineva îmi răscumpără strălucirea e-un început de paradis aici unde cădelnița se balansează de mai multe ori și-apoi încă o dată un firicel de durere pe care nu l-aș încetini cu nimic am vrut să spun ceva […]
ar fi suficient un foșnet să tulbure echilibrul un glonț care să treacă prin toate lucrurile aflate la mică distanță să cântărim semeția celor numiți generic poeți entități plutind în ceva ce seamănă cu lumina din lanul de rapiță dacă permafrostul siberian s-ar topi și microorganisme letale ar […]
există învingători și învinși apoi un tablou al singurătății din ce în ce mai casant momente când rotunjesc căderea în gol și mă trezesc într-un uter în care deși nu am loc să visez continui să cânt există ceruri electrice și ceruri de foc și ceruri de flori […]
cine incendiază singurătatea și cine se teme de ea cine absoarbe din frumusețe doar unduirea încheieturilor și doar pădurile tinere am micșorat durerea și ea a aruncat lăstari proaspeți am înflorit m-am scuturat de toată deșertăciunea să fie târziu sau doar părul alb mă trădează șoptindu-mi că mâine […]
Sorbeam cu paiul aerul ce ne-nconjura. O clipă, am avut iluzia că s-au deschis cerurile. Erai o fiară pe jumătate ascultătoare, o fiară lipăindu-mi din palmă, o fiară trăgându-mi pământul de sub picioare. Plămânii mei te ocoleau instinctiv, pluteau deasupra mesei, a mării, sau, poate că doar se mutau în […]