reprezintă în cadrul interpretativ masculin o culme a complexității Creației: poate aborda în egală măsură rolurile de bariton precum și pe cele de tenor. E definit în unele dicționare ca o voce care cântă baritonal dar în egală măsură și cu o gamă de tenor. Ideea de baritenor apare în […]
chiar atât de deficienți să fim? Scormonind cu asiduitate demnă de cauze mai bune, un mediatic evident a toate știutor și în lipsă de ceva mai bun, constata că „domle, parcă nu avem proverbe despre libertate… ”; nefiind antropolog, nici etnolog, nici folclorist, nici … oenolog (vinolog, pe jumătate latinește), […]
prin chiar denumire ne duce în antichitatea clasică, nu și muzical însă; în română e din fr. rhapsodie, preluat din rhapsodia, forma latinizată care a dat circulație termenului grecesc definind interpretarea poemelor epice, a fragmentelor epopeice; de unde rapsozii care colindau prin orașele antice interpretând cele arătate mai sus. Până […]
s-ar putea intitula evoluția petrolului între etimologie și stările conflictuale, belicoase; iar aceasta pentru că și petrolul, etimologic cel puțin, vine tot din latină, petrae-oleum adică uleiul pietrei sau uleiul din piatră (petra-oleum). De unde și forma nealterată din unele limbi moderne, petroleum. Nu l-au descoperit ei, ci alții cu […]
este o compoziție pentru unul sau mai multe (însă doar câteva) instrumente, din latinescul sonare (a răsuna) cu participiul feminin sonata, în „opoziție” cu cantata (lat. cantare), desigur a cânta, care e vocală, adică tributară vocii (vox). În timp beneficiem de sonata barocă, apoi de cea clasică dar cu unele […]
nu numai că există dar în esență nu par să se fi schimbat în ultimele milenii. Plutește senzația că îți scapă ceva, câteva elemente fiind cel puțin surprinzătoare astfel încât câștigarea unui așa zis concurs continental, de așa zisă muzică – țopăială mai curând pe ritmuri behăite – de către […]
un gen muzical tributar în fapt mai multor lucrări contrastante ca expresie și dinamică remarcabilă, dar cu linie melodică apropiată, este folcloric la origine; astfel plasăm începuturile suitei prin secolul XII, cu vechime preclasică, pentru ca în secolele XIX-XX să se ajungă la cea modernă. În română denumirea provine din […]
are rolul evident de a impresiona, după cum putem observa periodic în varii locuri de pe mapamond; fie că e comemorativă, fie făcută „de paradă”, e clar că adesea ascunde ceva, iar implicarea trupelor militare trebuie privită cu admirativă suspiciune. În română termenul e cu dublă origine, în funcție de […]
Atunci când dispare un mare inspirat a Atotputernicului, chemat să susțină recitaluri in excelsis evident Deo, devine mai limpede că aserțiunea „viii cu viii, morții cu morții” nu are noimă; iar asta pentru că pianistul Radu Lupu, chemat la Creator, a rămas în fapt printre noi, audiat fiind în continuare […]
pot fi de cele mai felurite feluri, de la caragialești cu mici mitocani în devenire, la oficiale, oficioase și cert impresionante până la tulburătoare când au ca actanți persoane de sex feminin; acestea din urmă maschează cel mai bine scopul vizitei, dacă există vreunul, mai ales că de regulă rezultatele […]
