74.Poeziua de duminică
Ce seară! De vreo două clipe Oe- Deep Purple te-acoperă cu privirea-n Operă, de parcă-ntre rochii nu și-a mai scos ochii de mult ca-n ianoire Désir sau mai rar.
Ce seară! De vreo două clipe Oe- Deep Purple te-acoperă cu privirea-n Operă, de parcă-ntre rochii nu și-a mai scos ochii de mult ca-n ianoire Désir sau mai rar.
Crezi că, dac-am intra în a doua natură, draga mea din Pessoa, cu una din zilele de naștere ale noastre, ca o recunoaștere, nu i s-ar înroși oare fragii pădurii, sau vom face ravagii și mai mari decât din Codul burelor mamifere citindu-le murelor?
Nu mai punem niște LS Delilah-n coșuri la Delhaize, dacă suntem Jack, pe OL X, și vrejul de fasole, și de mâine într-o nea de-altădată vom vedea cum fiecare, ca pe-o viță- de-vie, urcă-n lapoviță?!
Să mă-ntreb de ce ți-o fi ieșit din Mezzo- soprania,-n ruj, prin TVR Cluj, zâmbetul nu foarte departe de Arte, precum Golful Persic e de Flori în Piersic?
Facă-se de Sa- voya ta așa: fie Prințul Jaj- gen între noi doi toată noaptea as- da, ce ne-a rămas un bagaj de mână pentru Semilună!
Deși nu a mai fost nicio pană de curent, în scară, pe coloană, ferestrele se-adună în per- văzul lumii din bloc la parter să fie răsfoite din pură plăcere, ca foi de partitură, de către stâlpii illuminati aplecați peste Dinu Lipatti.
Ai lacrimile atât de rotunde și tari, încât, dac-am fi azi, oriunde, rămași pe drumuri din cauza rul- mentalului cu fluieratul cool, să repornim, numai cămașa sau tricoul e destul să-mi dau jos și să-ncepi, deasupra roții stângi, la mine-n brațe, repede, să plângi.
Nu uita, când plouă și-o picătură de ploaie te mai sărută pe gură, cât poate de lung, atât cât ea poate, pregătindu-se, pe buze, din coate să-ncheie a da, ca oricare alta cu loc de veci în Cimitirul Balta și fanfară de frunzișuri și alco- all inclusive, fie-ți milă […]
Într-un vagon cu cretă albă scris, de navetă, împarte-mă, să zic așa, ca la șeptic, în zorii zilei, cărțile, cele patru, cât morțile zărilor ei de viață, acum, de dimineață!
Ai ajuns deja în străvechea dopa- mină de zinc, undeva,-n Europa fiindcă am jucat jocul cu măr- cele de sticlă la tine în păr de parc-a sărit prin fereastra-nchisă din Frauenkirche iarna opiu-zisă, și eu mă-ndepărtasem să exiști cu ea-ntr-o poză și mai mulți turiști?