Februarie…

din latinescul februarius, cuprindea eminamente ideea de purificare a cetățeanului roman în așteptarea noului an religios care începea la 1 martie. Că tot au unii obsesia lupului dacic, trebuie subliniat că totuși ceea ce ține de luna februarie pornește de la Roma. Lupercus era zeul sau omul-lup, iar Luperca, zeița lupoaică, este cea care i-a alăptat pe Romulus și Remus în grota numită ca atare Lupercal, adică „locul care a adăpostit lupoaica”. Cultul, firesc unul din cele mai vechi din Roma, a dat naștere slujitorilor cultici numiți Luperci, adică  „aceia care au lupul în ei”, poate și pentru că își acopereau goliciunea cu blănuri de lup, sugerându-se licantropia; și astfel se credea că sunt „cei prin care se arată lupul”. Dar funcția lor esențială era cea purificatoare tocmai pentru a încheia anul religios cu puritate. Anul laic se încheia la 31 decembrie, după Saturnalia, de care ne bucurăm azi cu ocazia Crăciunului, căci nimic nu există sine Roma.

Ceremonia religioasă din Lupercal era urmată în afara grotei sacre de procesiunea purificatoare februatio menită în primul rând femeilor sterile (ocrotite în acest caz de Iuno), dat nu numai. Lupercii  biciuiau în calea lor cu fâșii numite februa  din blană de iepure sau capră (scrie Varro), simboluri ale fecundității și implicit ale purificării asigurate pentru anul următor, căci numai cine e pur poate procrea (credeau ei). Și astfel Lupercalia ca sărbătoare a ultimei luni a anului religios roman, prin conținut a generat mensis februarius, luna purificării, luna februarie. 

Dar să nu nedreptățim sexul feminin. Purificarea  se adresa tuturor, deci și bărbaților după cum ne explică același ilustru Varro: verbul purificării este februo, februare, februatum, adică a purifica de păcate, indiferent de sex și etate. Și astfel se obținea starea de purus, iar noi îl avem pe pur, foarte bine explicat în DEX ca fiind care nu conține elemente străine și nu întâmplător căci purus era și este deci fără adaos, natural,  fără  murdărie.

Despre lupanar cu altă ocazie, mai puțin purificatoare. 

Dacă avem în vedere – și nu putem să nu o facem – că urmează martie, de la Mars numire, când începeau muncile câmpului sub ocrotirea lui dar și conflictele armate tot sub „ocrotirea” aceluiași, ne putem explica de ce  mulți preferă ticăloșita purificare etnică și nu numai.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *