Decembrie este poarta la care bat cei de demult spre a trezi lumina unui timp devenit, prin atingerea morţii, doar textul ce creşte asemeni unei respiraţii de fum: destinul se distinge ȋn ecranul de pixeli, iar mâinile ce ȋmbătrânesc urmează transa dorului hrănit din arderea de sine.
Decembrie este puntea pe care păşim , pentru a putea atinge un pământ despre care nu am bănuit că există: sincopat şi psihedelic, el este locuit de vocile care, ȋncremenite ȋn dimineaţa de ger, cheamă spre noi timbrul celor ce am fost, ȋnainte de cădere.
Decembrie este cea din urmă pagină pe care aceşti ochi ce se deschid ca un văz al visului o mai pot contempla,ȋnainte ca totul să se risipescă ȋn aerul de iarnă al dimineţilor solitare: aici, unde am ajuns, culorile au imtensitatea de sânge a durerii şi bucuria copilăriei este un ecou ȋndepărtat pe vastele culoare ale memoriei noastre.
Decembrie este gara miniaturală unde iubirile provinciale se topeau ȋn zarea confesiunilor simboliste: peroanele de atunci sunt acum doar cămine de duhuri, iar melancolia domneşte peste un ȋntins de fraze, ca peste un caiet de şcolar visător.
Şi decembrie se ȋnchide ca o copertă ce străjuieşte un basm rostit, cândva, de alte voci . Din singurătatea de dor privirea caută linia electrică a iubirii, căci dragostea este valul care revine,mereu şi mereu, spre un larg niciodată uitat. Şi suntem , ȋn acest decembrie care trece,copii risipitori ai unui timp ȋnseninat: cuvintele se şterg şi tot ceea ce ne mai rămâne este comuniunea cu umbrele, asemeni unei tandre atingeri.
Ioan Stanomir
Ioan Stanomir este profesor la Facultatea de Știinţe
Politice a Universităţii din București. Printre volumele publicate se numără Conștiinţa
conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual (2004), O lume dispărută. Patru istorii
personale urmate de un dialog cu H.R. Patapievici (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo
Mitchievici și Ion Manolescu, 2004), Explorări în comunismul românesc (coautor, alături
de Paul Cernat, Angelo Mitchievici și Ion Manolescu, vol. I, II, III, 2004, 2005, 2008),
Spiritul conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga (2008), Despre sunete și
memorie. Fragmente de istoria ideilor (2009), Apărarea libertăţii (1938–1947) (2010),
Teodoreanu reloaded (alături de Angelo Mitchievici, 2011), Umbre pe pânza vremii.
Secvenţe de istorie intelectuală (Humanitas, 2011), Junimismul și pasiunea moderaţiei
(Humanitas, 2013), Camera obscură. Vis, imaginaţie și bandă desenată (2014), Sfinxul rus.
Idei, identităţi și obsesii (2015), Comunism Inc. (alături de Angelo Mitchievici; Humanitas,
2016), Rusia, 1917. Soarele însângerat. Autocraţie, revoluţie și totalitarism (Humanitas,
2017), La Centenar. Recitind secolul României Mari (Humanitas, 2018), Așteptând
revoluţia. Pașoptismul și vocile sale (Humanitas, 2019), R.S.R. Lecţia de învăţământ politic
(Humanitas, 2021), Mama. Un jurnal al dragostei și al despărțirii (Humanitas, 2022),
Mama. O fotografie a timpului și a iubirii (Humanitas, 2024). În 2018, a publicat la Editura
Humanitas eseul „Umbra Rusiei“, în volumul colectiv Vin rușii! 5 perspective asupra unei
vecinătăţi primejdioase, iar în 2025, la aceeași editură, eseul „2024. Fotografia României
politice“, apărut în volumul colectiv Cum a rămas România fără președinte ales. 7
răspunsuri posibile, coordonat de Cristian Preda.
