atunci acum

când mai credeam
în Feți-frumoși
și armăsari
cu aripi mari
deschise
când jocul
vraja și decorul
minuni în timp
erau
topite-n vise
când încă nu știam
ce-i răul
și încercam
rostiri
în rime
atunci
cuvintele-mi erau
cel adăpost
de crime și urât din jur
în lipsa unui bine
acum de-abia
când anii au trecut
am revenit
la început:
poveștile-n pruncie
în dar mi-au oferit
speranța mea
de ieri
rămasă astăzi
vie

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *