Între vin și pleacă

 

Notă: vin aici e formă verbală și nu substantivală. 

Romanii  au venit și au stat până în 271 p. Chr. când au plecat considerându-se că porțiunea de limes numită Dacia Felix nu mai corespunde interesului imperial. Provinciile marginale formau limes. De subliniat că în fapt a fost o retragere de trupe legionare. Ce a rămas după plecare? Drumuri, apeducte, foruri, orașe, deci ceea ce numim azi civilizație, urbană desigur. Esențial: un popor rostind o limbă devenită în timp cea mai latină din cele… latine. Că azi își cam bate joc de ea, asta e o altă problemă. A mai rămas atunci și un Pod… Deci între au venit și au plecat a avut loc o naștere, ușoară până la urmă dacă avem în vedere că a decurs relativ repede fără cezariană istorică. Poate prea repede, ceea ce ar explica de ce  romanizații s-au retras apoi în rusticitate. Să nu uităm însă  de invaziile barbarilor migratori. 

Au trecut secole până la apariția celei mai contradictorii situații: sintagma „vin  americanii” i-a băgat după gratii pe mulți români și nicidecum din vina lor ci din ticăloșia celor care nu le-au explicat că jocurile erau făcute, adică Grecia cedată americanilor la schimb cu România dată rușilor. Până la urmă e o probă de naivitate și nu de rezistență să înfunzi pușcăria în așa o cauză ticăloasă, mai ales când se scanda „Stalin și poporul rus libertate ne-a adus!”. Eroarea era  gramaticală, subiectul fiind multiplu deci „ne-au adus”, în virtutea acordului dintre subiect și predicat. Din relatările bucovinenilor am aflat că în Cernăuți se striga cu disperare „vin ucrainenii” ceea ce explica refugierea românilor din  fața celor aliați cu naziștii. Dar asta a trecut, însă se pleacă din greu și acum: aflăm că în curând se va reduce masiv numărul de școli românești bucovinene; dar și maghiare, însă asta e treaba lui Viktor Orban. Pentru noi ar fi de rezolvat, spre pildă, problema Universității din Cernăuți.

Și iată-ne în actualitatea imediată: după nefericitul „vin americanii”, am ajuns și la „pleacă americanii”; în primul rând nu toți, apoi, spre deosebire de romani nu lasă mare lucru după ei tocmai pentru că unii rămân. De neînțeles isterizarea politic mediatică mai ales: când ți se zice clar din avionul prezidențial că „nu are mare importanță”, e bine să îți vezi de treabă, dacă știi care e asta…

Deci: între vin de odinioară și pleacă de acum e doar  un hiatus istoric ca de la penitenciar la supușenie. 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *