Trei, Doamne,…

și toate trei, poate fi o parafrază la titlul tristei poezii coșbuciene, despre amărâtul  care își așteaptă fiii de la război; dar, cum adevărat spune un personaj considerat cinic, „prima condiție a eroului este să fie la un metru sub pământ”. Așa că bătrânul constată că are trei eroi, „toți trei”. Chiar fără conflict militar direct (pentru noi) constatăm în ultima vreme că prin diligența unor elemente, avem parte de trei  care să nu ne lase să dormim liniștiți. Întâi mișcarea ecologistă manifestă prin o serie de personaje cel puțin suspecte, cu vizibilă sponsorizare pentru deplasări pe mapamond. Nu constatăm nici o ecologizare mentală ci mai curând una distrugătoare.

Urmează isteria încălzirii globale. Aproape că ai fi tentat să le dai crezare incitanților mediatici pe post de pseudo meteorologi  dacă nu ar persista în aceleași stupidități inculte despre care am mai scris, precum inundațiile apocaliptice și canalele care se umplu până la… refulare. Lumea nu a început însă cu noi. Un sobru și distins meteorolog german de origine indiană explica recent că toată agitația cu încălzirea globală nu e altceva decât reflexul mediatic al unui fenomen care se repetă periodic după care totul revine la ceea ce considerăm a fi normal. Ne propunea să ne calmăm, presupunând că suntem echilibrați… ceea ce e cam dificil dacă ne uităm prea mult prin canale. Un exemplu: în perioada 1956-58-59, la periferia actualei capitale culturale europene s-au înregistrat iarna -36-38 C, iar vara +36-40 C. și nu țin minte să se excitat vreo mișcare de contestare meteorologică. Zic unii că a fost o mini glaciațiune… posibil. Sau o mini încălzire.

În fine dar nu la urmă (vom vedea de ce) suntem asaltați de marea problemă a inteligenței artificiale cu care, iată avem trei, Doamne, de care nu putem dormi. De la naștere, desigur din latină, tot ce provine  de la intelligere, adică  intellectus, intellectualis, intellegens, intelligibilis, intellegentia și câteva încă sunt legate de gândire, simțire, minte, neputând fi artificiale pentru simplul motiv că artificialitatea pornește din artifex meșter dar și artist, din mintea lui care lucrează artificialiter adică potrivit cu regulile tehnicii sau artei. Deci, oricât sună de amenințător până la prostire, inteligența artificială e o sintagmă inventată ca să crească consumul de calmante și somnifere pentru unii și ca alții să se dea interesanți. Inteligența nu poate fi decât facultate a cunoașterii din mintea omului, cum spune Cicero „inteligența este facultatea  prin care spiritul discerne tot ce există”. De vreme ce discerne tot, e clar că nu avem nevoie de un (im)posibil discernământ artificial. Dacă se insistă, obligatoriu devine pentru un echilibru perfect cogenerarea prostiei artificiale,  greu de realizat însă în raport cu cea nativă.

Și totuși, Doamne, ajungem la quartet:  ni se sugerează să ne spălăm mai puțin. Să fie o îmbinare eco-climaterică- artificioasă? Ce ne facem cu „o mână o spală pe cealaltă și ambele obrazul”? 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *