Un vector…

etimologic cugetând, poate fi util (vector, vectoris,  cel care transportă, duce, de unde și vehiculum), de exemplu o corabie la cei vechi, dar și malefic; depinde de conținutul transportului, mai ales dacă e … imaterial, contemporan nouă.

În țara vecină –  adică în ceea ce a rămas din ea –  după evenimentele criminale de acum câteva săptămâni, atrag atenția o serie de demonstrații profund civice; cine le dirijează e deocamdată  greu de precizat, dar interesante sunt revendicările. Se cere brusc demisia președintelui Țării, probabil și pentru că a făcut eroarea de a afirma că se gândește la introducerea pedepsei capitale; un gând firesc având în vedere numărul victimelor (18). Și-apoi încă nu fac parte din lumea „civilizată”, UE adică în care, parafrazându-l restrictiv pe un mare francez (nu chiar de azi…) „o viață de om nu valorează nimic…”. 

Dar mai interesante sunt vociferările la unison împotriva televiziunii în general, acuzată că susține, încurajează chiar violența și, implicit minciuna, neadevărul, fiind deci un vector al acestora. 

În acest caz, chiar și fără demonstrații de mânie populară, s-ar putea să ne apropiem de… ale noastre. Nefiind „de investigație”, mă voi referi însă din nou la televiziunile „naționale”, că toate se vor ca atare, doar ca vectori ai prostiei și inculturii. În primul rând cine ne sunt „vorbitorii”? Într-un interviu o mediatică afirmă că „ador diminețile matinale”; ne putem întreba (încă avem dreptul) cum or fi  diminețile vesperale? sau serile matinale?  Cine știe… O persoană de sex feminin afirmă că „mi-am agresat părul!”. Deși foarte grav și de neînțeles, după utilizarea unui șampon reclamat, sau așa ceva, constată cu aproape perversă plăcere că efectul agresiunii nu numai că a dispărut dar „părul a devenit uau”, în original – dar  nu românește –  probabil WOW. Interesant că totul tinde să devină uau  pe ecranul mediatic, inclusiv  frecatul pardoselii.

Marile probleme le generează însă factorul meteo, nu doar celor loviți de intemperii („pedepsiți de natură” cu o stupidă dar nu nouă expresie mediatică), ci și celor care le prezintă; aflăm cu durere că în inundații „au murit animale nevinovate”. Oare să fie un epitet rezultat din jurnalismul de investigații??? Oare cele vinovate, penale să fi scăpat adeverindu-se că maliția te apără și de furia apelor dezlănțuite? Evident că pe lângă aceste noutăți mediatice, revin și cele consacrate, precum: cu cât plouă mai mult avem „imagini apocaliptice”, ceea ce  înseamnă că incendiile  generează  imagini… diluviene (cel mult datorită pompierilor). Sfatul este: cruciți-vă mai puțin și consultați Apocalipsa! În fine, pentru că plouă… apocaliptic, ca în fiecare an „canalizările nu au rezistat și au refulat”, ceea ce nu ar fi fost rău, doar că din nou au defulat. 

Desigur, prima condiție este să nu crezi ceea ce auzi (uneori și vezi) din sau pe surse mediatice – indiferent că e politică, reclamă sau meteo – și să nu uiți că prostia are o condiționare  binară esențială: într-un volum de înțelepciuni apărut recent la noi, în limba germană, un distins profesor, prezentându-l s-a oprit etimologic întâmplător, adică intrând în tâmplă, la cugetarea care spune că  „pentru prostie e nevoie întotdeauna de doi: unul care o emite și un altul care o crede”. Deci… doi vectori în fapt.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *