Cineva se gândește la mine:
corp orbit de strălucire și teamă.
N-ai rămas, nu te-ai îndurat să m-alini:
cum o piatră nu poate legăna altă piatră,
cum un vânt nu poate întoarce alt vânt.
Mă visez vârându-mi mâinile în lumină –
râsul tău îmi e flacără. Acum,
povestea poate începe. Povestea sunt eu.
Biserica în fața căreia te-am privit pe furiș,
nodul din gât, din ce în ce mai acid,
ce mă sufocă de fiecare dată când te îndepărtezi
și o durere clară și foarte intensă mă umple,
știind că, odată și-odată, va fi
pentru totdeauna.
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
