deși urmează să lăcrimez
nimic nu mă face mai fericită
acest moment în care vântul apleacă
lanul de orz
nu se va repeta
și nici eu când va fi să mai plâng
nu voi vedea la fel ca acum
o întindere de mătase
exist gândindu-mă cum ar fi să trăiesc
un pui de vrabie e singura amintire
ce s-a lipit de mine și a rămas
de-aproape patruzeci de ani sunt aici
și cine știe cât voi mai sta
și cine știe
de nu cumva Dumnezeu mă privește
și când răsuflă El eu mă clatin
și-n ochii Lui mă-nchin în tăcere
cât El mă vede-așa cum nimeni n-o face –
o întindere de mătase
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
