lanul de orz
deși urmează să lăcrimez nimic nu mă face mai fericită acest moment în care vântul apleacă lanul de orz nu se va repeta și nici eu când va fi să mai plâng nu voi vedea la fel ca acum o întindere de mătase exist gândindu-mă cum ar fi […]
deși urmează să lăcrimez nimic nu mă face mai fericită acest moment în care vântul apleacă lanul de orz nu se va repeta și nici eu când va fi să mai plâng nu voi vedea la fel ca acum o întindere de mătase exist gândindu-mă cum ar fi […]
Câtă țărână sapă cuvântul în diminețile de octombrie… Tata, într-un tren marfar, vagon pentru vite, simte Cum piatra tresare în el. Spaima, piatra i se preling printre degete. Nici brândușe, nici brumă, nici arțari, Doar setea dintre dinți , Când drumul spre niciunde pare un lan însângerat. Imaginea i se […]