După un congres caragialesc (cu trimiteri la capodopera geniului din Haimanale; vezi materialul trecut), atmosfera de parastas a fost confirmată nu mult după. Printr-o procedură firească într-o democrație, corbul care a scos ochii …corbului din același cuib, exoculatus est cum ar fi zis creatorii istorici ai senatului, adică dusă i-a fost privirea de vultur (asupra celorlalți). Minunat pentru analiști și media lansată în deja cutumiara isterie de parcă urma să piară, dacă nu lumea, cel puțin Țara. Din nou țâfnoasa interogație „dar ce credeți că va spune X???” sau „ce credeți că va face în continuare Y???”, de parcă viitorul nației ar depinde de palavrele unuia sau ale altuia; dacă interogații nu ar fi amanții trăncănelii vide, ar răspunde onest „întrebați-l pe el…”; s-ar putea adăuga „și mai lăsați-mă în pace”. Lucrurile nu stau nicidecum așa: totul e prezentat ca o tragedie națională ducând la posibila sucombare a Țării, încât să nu ne mire dacă în curând, pe linia stupidului stil supozitiv (ca un supozitor al minții…) mediatic să auzim că „Țara ar fi murit”, deși nu s-a aruncat de la etaj. Veșnicele supoziții (ar fi murit, ar fi furat, ar fi ucis, ar fi…) când ai sinucigașul, ai furtul, ai victima și criminalul, probează teama de adevăr și lipsa de caracter.
Problema e că, regretabil, totul pare să fie o reflexie a unei anumite plăceri aproape naționale pornind de la unul dintre aspectele în care nu ne probăm originea latină; adică implicarea în relaţia cu cei plecaţi definitiv (nu cu paşaport, ci cu certificat, nu verde); unul este cultul mortuar, altceva circul făcut de ochii celor vii.
Reiterez: la romani deja vechea lege (a celor 12 table) interzicea bocitul şi orice manifestare sonoră la înmormântare sau incinerare; la noi, „urmașii Romei”, accentul este pus (inclusiv în abominabilele telejurnale) pe isteria lacrimogenă obligatorie; la ţară, babele, pe post de observatoare federale, urmăresc dacă se lăcrimează amarnic. Aceeaşi lege romană le interzicea cetăţenelor romane să-şi exhibe durerea prin forme vizibile cum ar fi raderea sprâncenelor, despletirea părului, etc. La noi se pare că primează elementele de circ, inclusiv în plan pecuniar. Nu demult – spune anecdota națională – o săteancă s-a dus la medicul de familie (probabil) pentru o consultaţie; i s-au prescris nişte pastile dar pacienta s-a plâns că n-are bani de aşa ceva pentru că i-a dat pentru parastas şi trasul clopotului; omul în halat alb i-a recomandat logic să meargă la cei doi să-i prescrie parastazol şi clopotiazol.
Mergând ascendent, constatăm că exista un bun simţ (aproape legiferat) la romani în privinţa celor „mari”. Moartea unei persoane publice, a unui ales era anunţată printr-un singur cuvânt: „VIXIT” (a trăit).
Cu câțiva ani în urmă, un eveniment confirma în Europa ceea ce romanii ştiau, iar europenii de azi se obstinează în a nu pricepe; un avion s-a prăbuşit provocând firesc moartea tuturor pasagerilor; erau însă conducătorii unei țări ceea ce schimba datele problemei. Adeverind însă învățătura senecană: „cât de felurite sunt înfăţişările prin care moartea îl ameninţă pe bietul muritor: marea, sabia, accidentele”. (înlocuim doar sabia cu arma cu lunetă). Prostia politicianistă stă tocmai în faptul că azi nu se înţelege un lucru elementar, tot de formulare senecană: „Moartea îi face pe toţi egali”; sau, cel puţin, aşa ar trebui să fie.
Prăbuşirea a fost comentată mai apoi în termeni de finister, cum ar spune unul din poeţii noştri, adică de sfârşit al lumii (lat. finis terrae). Părea că ţara – nu contează care – e sortită pieirii sau unei noi împărţiri pe care, oricum alţii ar hotărî-o. A reduce un popor, o ţară la clica diriguitoare, indiferent de orientarea ei, e un lucru de o gravitate imensă. Nu sunt adeptul vorbelor mari de tipul „Ţara este norodul, iar nu tagma conducătorilor” (jefuitorilor, în original), dar nici reversul nu anunţă nimic bun. Profitându-se de moment, s-a decretat doliu naţional şi în România, ceea ce a fost o stupiditate bine gândită însă, menită să ne atragă atenţia cât sunt de importanţi conducătorii pentru popoare, precum femeile pentru Don Giovanni. Și-apoi am sincere dubii că alții ar declara doliu pentru România într-o situaţie similară. Dar pentru a fi un circ sustenabil – mai nou totul trebuie să fie sustenabil – nu e prea târziu pentru decretarea unui parastas național.
S-a spus şi se spune despre noi, (probabil) pe bună dreptate, că nu avem conştiinţă democratică (poate nici nu o vom avea vreodată), despre ruşi că sunt robiţi ideii de conducător unic şi autoritar; iată că și alții, campioni ai democrației după unele opinii, stau rău; un popor care-şi plânge efectiv în hohote politicienii decedaţi, nu are conştiinţă electorală, ci gregară. Aşa cum pentru politicieni poporul este instrumentul amorf prin care îşi realizează exhibarea ambiţiilor personale, tot astfel pentru electori politicienii trebuie să fie instrumente neutre prin care sunt reprezentaţi, până la un punct; cum orice instrument se defectează, şi politicienii trebuie schimbaţi şi nu reşapaţi. De neînlocuit sunt doar părinții. Bocetele și aranjamentele florale excesive dau impresia iminentului înec în lacrimi şi petale, de parcă nu există opoziţie, deşi, vorba lui Cicero, „Leacul împotriva morţii nu se găseşte în grădini”. Chiar ignorând latina, politicienii recită subconştient versul lui Ennius „Toţi dorim să fim lăudaţi după moarte”. E suprema formă a ticăloşiei umane în viaţă, pe care o confirmă mai ales alaiurile funerare ale dispăruților cu funcții (cu tot). Altminteri, rămânem tot la romani: Post mortem nihil est (După moarte nu mai există nimic).
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
