”Trec câteva zile de aşteptare, comisiunea trimisă la Iaşi întârzie întoarcerea. Această întârziere, după cum am aflat, se datora faptului că în România avusese loc o schimbare de guvern: Brătianu se retrăsese şi regele însărcinase pe generalul Averescu cu formarea cabinetului; aşa că comisiunea trimisă aducea răspunsul noului guvern român; astfel că totul părea aranjat şi terminat spre mulţumirea tuturor.
Punerea noastră în completă libertate, plecarea în ţară păreau o realitate, a cărei înfăptuire era numai o chestie de zile, pentru a se putea aranja detaliile de executare a ei în fapt.
Dar nu se sfârşise încă calvarul turburatei noastre pribegii. Noi şi mult mai neplăcute surprize ne aşteptau.
La demersurile ce făcusem pe lângă Romcerod să ne facă înlesnirile de transport necesare repatrierii noastre, primim din partea acestei autorităţi revoluţionare din Odessa răspunsul că, deşi ea consideră satisfăcător răspunsul guvernului român şi deci conflictul cu Ukraina aplanat, deşi nu au nimic de obiectat, în ceea ce-i priveşte, la plecarea noastră din Odessa şi la reintrarea noastră în ţară, însă a survenit un eveniment care-i pune în imposibilitate de a ne satisface cererile noastre sau de a ne da vreun ajutor.”
Grigore Procopiu – Parlamentul în pribegie, 1916-1918, Amintiri, note și impresii; ediție și studiu introductiv de Daniel Cain, Humanitas, 2018
