Adormire

Sunt nopţi când somnul meu începe
Cu risipirea unor case,
Pe o întindere de umbre
Care se leagãnã ca marea

Şi undele vâneazã chipuri
Ce se desfac încet ca norii,
Iar din contururi cad cuvinte
Învãlmãşindu-şi înţelesul.

O iau pe drumul ce se-afundã
Într-o pãdure de-ntuneric,
Din care nu m-aş mai întoarce,
De n-aş visa cã sunt o razã.

Un comentariu

  1. Ecaterina Neacșu says:

    De nesfîrșită sensibilitate și visceral rafinament. Mulțumesc.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *