Un gând pentru Paşte

Pentru a putea ajunge la lumina Învierii, trebuie mai întâi sã trãim, pânã în strãfundurile sufletului, întunericul suferinţei lui Isus. Durerea Mântuitorului pe cruce este acum, ca şi în timpurile vechi, rãscolitã şi înteţitã de bezna minţilor care, fie nu vor sã creadã cã El este Fiul lui Dumnezeu, fie nutresc iluzia cã ele ar putea stãpâni la nesfârşit lumea, rãmânând indiferente la Patimile divinului, fie sunt cuprinse de o aşa de mare deznãdejde, cã Domnul este rãstignit ca un tâlhar, încât uitã toate învãţãturile Lui.

Dupã ce suim Golgota aroganţei, a îndoielilor, a bruiajului mediatic, dupã ce ne supunem vrãjmãşiei din afarã, ajungem în acel loc al Calvarului unde, în mijlocul zgomotelor, s-ar cuveni sã ne impunem o stare prielnicã scrutãrii, a cercetãrii rãului lãuntric. Dacã am putea alunga atunci cu tãrie din noi îngãduinţa, mulţumirea de sine, uitarea şi lenea, dacã ne-am apropia în gând de sfâşierea de pe urmã a Domnului, am putea descoperi cã ţinem deja în mâini o lumânare încã neaprinsã. Sã nu care cumva sã adormim. În cea mai oarbã şi mai mutã noapte, se va deschide, iatã, mormântul Celui viu. Flacãra sfântã, care cade din cer, ca sã ne dea luminã, suie şi din adâncul iubirii noastre treze.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *