O lampă

Aş vrea sã-ţi fiu la geam lampã de veghe,
Pe care, la venire, tu s-o stingi,
Ştergând ţinutul celor cunoscute

Şi mie mi s-ar face dor de noapte
În plinã zi, când toate au un rost
Pe care îl descoperã lumina.

În beznã aş ieşi ca din gãoace,
Aş creşte, m-aş lãrgi în orizont
Şi m-aş aprinde far al depãrtãrii.

Dar cum s-ar umple aerul de raze,
În jur mi-ar apãrea acelaşi strâmt
De care aş scãpa, dacã m-ai stinge.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *