Noiembrie, cu Euridice

De neatins îmi eşti…
Cum stai pe gânduri,
Te-asemeni unui vas
Pe care marea
L-a-ndepãrtat de port,
Pe nesimţite.

Liberi suntem acum
Unul de altul,
Neintinaţi în duh
De nostalgie.
Ca azi n-am fost nicicând
Aşa de limpezi…

Atunci de ce-mi întorc
Privirea-n urmã?

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *