Prefacere

Tot ce pãrea de neclintit
A început sã se fãrâme
Ca sufletul sã nu mai ştie
Ce-nfãţişare a avut.

Prin rotocoalele de fum,
În melodioasa destrãmare,
Gânduri desprinse din demult
Ne lumineazã preschimbarea.

Ce lume trece vag prin noi,
Ca prin ferestre larg deschise,
Fãrã sã lase nici un semn?

Simţi cât de liberi putem fi?
“Aici” suntem în pretutindeni,
“Acum” ne scaldã în etern.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *