Veniţi!

Veniţi sã ne-nchinãm!
Afarã-i toamnã,
Copacii sunt acum
Plini de icoane
Ce stau sã zboare când
Adoarme vântul
Şi aerul se face
Ca de aur.

Sã ne smerim
Cãci iatã câte daruri
Revarsã-n calea noastrã
Azi lumina
Şi tainic, tot ce-atingem
Cu privirea
Ne prinde într-un nimb
Şi ne sfinţeşte.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *