Negocieri…

Dan Negrescu

Negocieri…

Zice-se că în urmă cu decenii, după purtarea unor negocieri între cei mici și cel mare, încheiate evident cu un comunicat ce releva înțelepciunea marelui aliat, participanții au primit cadou câte un pardesiu (era frig acolo… ). Ceea ce a intrigat la prima vedere a fost că, exceptându-l pe unul dintre participanți,  toți aveau veșmântul scurt, cam până deasupra genunchilor, doar unul avându-l până sub genunchi.  Asta doar pentru că atunci când li s-a luat măsura, exceptându-l pe cel care stătea în picioare, toți ceilalți erau îngenunchiați. Evident o anecdotă care aparent nu are nimic cu prezentul … nici al nostru, nici al celorlalți de azi, răsăriteni sau apuseni.

Indiferent dacă una din părți o poartă în picioare sau în genunchi, negocierea (fr. négosier) presupune etimologic  cel puțin, faptic mai apoi, o certă neliniște. Ultimele evenimente, considerate de unii ca posibil globale, au generat o adevărată isterie aproape planetară, streche la nivelul pigmeilor care nu pot pricepe că lumea, de la Imperiul Roman încoace este condusă de cei mari. E bine să nu fie mai mult de doi… Și, evident „vorbim”, chiar dacă nu se știe ce, mediatic mai ales…

Pentru a înțelege, să ne întoarcem din nou la etimonul  latin (din care noi am moștenit negoț, neguțător); adică verbul negotiari, a face afaceri comerciale, a fi bancher. Prin rădăcină  ajungem la substantivul negotium format din nec (nici, nu) și otium (tihnă, calm, liniște), desemnând o anume stare de neliniște, lipsa de calm generată de permanenta mișcare a neguțătorului, a celui care … negociază, adesea nesigur de soarta acțiunii sale. Evident, cu cât e miza negocierii mai mare cu atât crește neliniștea, până la isterie în funcție de cine este co-neguțătorul, după cum vedem și acum. 

Pentru a înțelege mai limpede, să vedem câte ceva iarăși despre cuvinte. Ceea ce nu înseamnă că nu ne putem juli la genunchi, ci doar  că  nu ne vom agita inutil, dacă avem o minimă înțelepciune. 

Negotiatio  pe lângă afacere de bancă, înseamnă și trafic, de cele mai diverse tipuri…  Negotiator e bancher dar și mare negustor, om de afaceri chiar în numele Statului. Exemplele sunt nenumărate de ambele părți. Se întreabă Cicero despre un anume negociator dacă nu cumva „e importator”. Pentru că la recentele negocieri au participat și  persoane de sex feminin, s-o amintim și pe negociatrix, nu foarte onorabilă și nu sexus causa, negustoreasă, intermediară greu de precizat între cine și cine. 

Dar nu e ușor nici stans (că nu ești împărat roman să mori în picioare…) nici ingeniculatus (îngenuncheat, adică) oricât de specializat ai devenit în  ars fellatoria, căci negotium de la care am pornit înseamnă treabă grea, bătaie de cap, însărcinare, misiune. Și apoi, dacă ești un abil negociator, te vei strădui negotium exhibere alicui, să-i faci dificultăți cuiva. Până la urmă totul e o afacere negotium transigere

În fapt, în funcție de statură, e bine să înțelegi ceea ce a înțeles un Poet acum două mii de ani, anume că „Romanii au venit pe lume spre a-i ocroti pe cei sărmani  și a-i înfrunta pe trufași.” Indiferent în ce punct cardinal se află azi.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *