Tic Toc

Tic Toc – o piesă așa de bună, cu un mesaj puternic, cu greutate, potrivit societății în care trăim.
Mi se pare că piesa vine la momentul potrivit. Trecem printr-o fază de dezorientare, de dezbinare. Totodată, consider că piesa reprezintă și o demonstrație impecabilă, pasionantă și minuțioasă. Nimic nu este inocent sau întâmplător în această elaborată operaţiune de manipulare globală. România este, la rândul ei, parte din acest nou război subteran, în care luciditatea devine o formă de patriotism.
Tudor Chirilă împreună cu trupa Vama reactivează, în acest univers de clone şi minciuni, busola simţului critic.
Pentru că inteligenta și conștienta manipulare a maselor este un element important al societății democratice, cică. Suntem guvernați și mințile noastre sunt ,,modelate” aș zice, iar ideile sunt uneori influențate: ,,Influencerii te-nvață trei minute cât o viață”. Cei care manipulează acest mecanism nevăzut al societății constituie un guvern invizibil care este adevărata putere: ,,Este cineva în spate”.
Un număr mare de ființe umane trebuie să coopereze în acest fel dacă doresc să trăiască fără probleme.
În aproape fiecare act al vieții noastre fie în sfera politicii sau a afacerilor suntem dominați de aceste persoane care înțeleg procesele mentale și tiparele sociale ale maselor. Ei sunt cei care trag firele care controlează mintea publicului ca o ,, matrioșkă a mincinoșilor”.
Faptul că societatea a devenit din ce în ce mai tehnologizată nu mai este o noutate. Se impune din exterior o aliniere la standardele lumii noi. Spiritul este surprins într-o continuă degradare și involuție. Sunt veșnicele tipare din care omul nu mai are scăpare. Se inoculează ideea greșită că este vital ca individul uman să se încadreze, să corespundă unor criterii, adică să se limiteze. Mesaje motivaționale bombardează ecranele și lasă în urma lor iluzia că omul este capabil de orice și poate să ajungă exact acolo unde și-a propus. Iar iluzia persistă câteva minute. ( ,,Conectați la fericire”).
Ce face el în acest timp? Se cufundă în propriul fotoliu și își schimbă de la un canal la altul, de la un click la altul, sau trecând de la o rețea de socializare la alta, făcându-se referire la Toc Toc aici. Își proiectează propria himeră.
O ceață deasă se așterne peste ochii privitorului. Refuzând să devină actant în cadrul propriei vieți, decide să contemple pasiv dezastrul din jurul său. Mai mereu a fost aleasă calea ușoară. Comoditatea l-a atras pe om în mrejele ei, iar acesta, fascinat de locul călduț, devine o slugă credincioasă. În final, se transformă în robul propriei sale condiții.
De asemenea, cred că piesa atinge și un alt aspect.
Pentru că mulți privesc în aceeași direcție, nu înseamnă că e și direcția corectă. Doar pentru că toată lumea face un lucru, nu înseamnă că acel lucru e bun sau corect.
Oamenii pot merge cu mulțimea din frică,
( ,,ca niște căprioare prinse-n faruri pe șosea”), din obișnuință sau ca să fie acceptați. Dar adevărul nu e mereu acolo unde se îndreaptă toată lumea. Uneori, drumul bun e cel pe care mergi singur. E nevoie de curaj să alegi altceva, să gândești diferit, să stai drept când alții se întorc cu spatele.
Nu te teme să fii altfel. Fii sincer cu tine și alege ceea ce simți că e bine, chiar dacă nu toți merg pe același drum…