O surprinzătoare poveste muzicală

Heinrich Franz Biber

(aug 1644, Bohemia – mai 1704, Austria)

Știu că nu știu nimic, și nici măcar asta nu știu.

Socrate

Cu cât mă afund în biografiile muzicienilor, cu atât descopăr noutăți suprinzătoare, pe care abia aștept să le împărtășesc cu cititorii. N-ar fi vorba numai de muzicieni de prin rang despre care puțini au auzit, dar, datorită faptului că, în secolele trecute, nu exista noțiunea de copy right, nu prea multă lume știe ce mult erau folosite melodiile unor compozitori de către urmași, sau chiar de contemporanii lor. Lectura articolului de față va oferi cu siguranță cititorilor neavizați câteva surprize!

Franz Biber a fost unul din marii compozitori ai muzicii pentru vioară. Tehnica pe care a avut-o în execuțiile lui i-au adus o faimă binemeritată. Dar el nu a compus numai piese pentru vioară, devenite celebre, cum ar fi Passacalia din Mystery Sonatas, ci și opere, muzică religioasă și compoziții destinate muzicii de cameră.

Nu sunt cunoscute detalii despre studiile sale de început, se știe însă că a urmat o școală de Jezuiți în Bohemia și apoi a studiat în particular orga. A lucrat, înainte de 1668, ca director al așezământului muzical numit Kapella, sub conducerea arhiepiscopului Karl II, fiind apreciat pentru extraordinara lui tehnică violonistică.

Din 1670 a început rapida lui ascensiune. El a fost atunci trimis de Karl II lângă Innsbruck pentru a negocia cu celebrul fabricant de viori Jacob Steiner cumpărarea de noi instrumente pentru Kapella. Biber nu s-a întâlnit cu Steiner, dar a fost angajat de Maximilian Gandolph von Kuenburg, un asociat al Arhiepiscopului din Salzbug. Faptul că Biber a acceptat noul post, părăsindu-l pe cel vechi, a fost greu de iertat. Abia în 1676, Karl II, prieten cu Maximilian Gandolph, i-a trimis lui Biber actele oficiale de transfer, iar Biber și-a petrecut tot restul vieții la Salsburg.

Din acel moment cariera lui Biber a înflorit: a început să publice compozițiile sale, în 1677 a cântat în fața Împăratului Leopold I, în 1679 a devenit asistent al Kapellmeister-ului din Salzburg, pentru ca în 1684 să obțină el însuți poziția de Kapellmeister. În 1690 a primit de la Împărat un rang de noblețe cu titlul Biber von Bibern. În Final, noul Arhiepiscop din Salzburg i-a oferit cel mai înalt rang social obținut de Biber, cel de Lord.

Compozitorul s-a însurat în 1672 cu Maria Weiss, fiica unui negustor din Salzburg și a avut 11 copii, dar numai patru au ajuns la maturitate. Toți au moștenit talentul muzical al tatălui, cei doi băieți au devenit violoniști la curtea din Salzburg, fiicele au devenit călugărițe la două mănăstiri diferite, având și ele cariere muzicale la mânăstiri, una cântăreață și cealaltă directoare a corului.

În 1692, Biber a fost numit supraveghetorul domeniului Arhiepiscopului Johann Ernst, care i-a conferit și ceea ce se numește „Coat of arms”, un titlu de armată, ereditar, care funcționa în Europa de atunci. Biber a murit la Salzburg în 1704.

Partea cea mai interesantă a biografiei lui Biber rămâne însă creația sa muzicală. Se pare că a fost influențat, în compozițiile sale de tradiția muzicală italiană, dar și de profesorul său german, vestitul muzician Johann Heinrich Schmletzer.

Biber s-a ocupat intens de tehnica atât a execuției muzicale cu vioara, dar și de construcția instrumentului în sine. Astfel, compozițiile lui – printre care celebra suită de sonate numită Mistery Sonatas, au ajuns obiectul de studiu al multor violoniști. În a doua jumătate a secolului XVII, Biber a fost considerat unul dintre cei mai influenți violoniști din Europa, chiar dacă, după moartea sa, unii violoniști germani au trecut la stilul Arcangelo Corelli.

Și aici ajungem la punctul subliniat de Socrate despre ceea ce știm sau, mai precis, ce nu știm. Tehnica viorii – atât ca instrument muzical cât și al secretului construcției – fusese studiată intens de italieni. De altfel, chiar și în zilele noastre fascinația pentru tehnica execuției la un instrument rămâne de multe ori primordială în evaluarea pe care juriile o fac în concursurile de interpretare.

Italienii au tradiția unor mari virtuoși, printre care, desigur, vestitul Niccolo Paganini (1782-1840). Celebrul ciclu de sonate Mistery Sonatas de Biber, deși nu fost publicat în timpul vieții lui, a fost cântat de mulți violoniști. Și s-a constatat că Sonata nr 15 din acest ciclu al lui Biber are tema identică cu cea a Capriciului 24 de Paganini. Cum Paganini a trăit după Biber și cum pe atunci nu exista copy right, e clar că Paganini a preluat tema lui Biber, lucru care a stârnit interesul crescut pentru Biber. Iar Capriciul 24 de Paganini este de fapt tema pe care Serghei Rahmnaninov a compus celebra lui Rapsodie pentru pian și orchestră pe o temă de Paganini.

Și iată cum toți știm de Paganini, dar de Biber ceva mai puțin. Nu era deci cazul să fi aflat mai multe despre acest muzician?

Sunt multe lucruri în istoria muzicii pe care, uneori, chiar și un meloman le ignoră. Paganini, atât de vestit ca violonist, și-a început cariera cu un alt instrument, chitara. El a compus piese pentru chitară inspirate (sau copiate, pe atunci se obișnuia!) de la faimosul compozitor Pietro Locatelli, (1695-1764), el însuși mare chitarist.

Iată câte surprize ne oferă muzica (și nu numai) atunci când ne cufundăm în lectura fascinantelor ei istorii!

 

Notă: artcol apărut în formă inițială în revista Vatra veche 9 / 2024

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *