TRANSATLANTIC. David Berman- Acum II

 

David Berman

Acum II

 

Nu mă aflu în holul unei clădiri federale cu fațadă maronie

Nu sunt un cercetaș hipnotizat de lumea oglinzilor lui Iron Maiden.

 

Sunt la un etaj pe care nici liftul nu-l recunoaște,

nenorocit în ultimul hal

ca un copac de poliție

ciuruit, la marginea orașului.

 

Părinte, de ce e noaptea asta

mai lungă decât oricare altă noapte?

 

Pentru că Dumnezeu nu este un secret.

 

Și fata de culoare care citește Biblia lângă piscină

cu o notiță pe care scrie „ed called” (ed a sunat)

sau „ed call ed” (ed sună-l pe ed) trebuie să știe că zăpada

le este fatală țestoaselor

 

și  toate lucrurile se căznesc să rămână inevitabile

chiar dacă sunt înăbușite pentru totdeauna.

 

Până și acesta este un cântec.

 

O, te-am mințit atât de mult încât nu mai pot avea încredere în tine.

O,  oamenii nu se uzează din interior,

 

De ce trebuie să suferim această tăcere scumpă,

oare nu suntem meniți să crestăm într-o furie mai aleasă?

 

Pentru că acolo este viața mea și acolo este viața noastră

(care – eu știu- este și Viața Ta).

 

Doamne, pe tine te iubesc atât de mult,

 

Nu cred că mă mai pot schimba.

 

Mi-am mistuit toate puterile la marginea orașului.

Sunt pregătit să plec,

 

și Te întreb pe Tine

dacă M-ai primi așa cum sunt.

 

Pentru că Dumnezeu nu este un secret,

 

Până și acesta este un cântec.

 

 

 

David Berman (1967- 2019) poet, muzician și caricaturist american, solistul principal al trupei Silver Jews, cu care a susținut concerte între anii 2005- 2009.  A publicat două colecții de poezii, Actual Air (Open City Books, 1999) și The Portable February (Drag City, 2009) iar în cariera muzicală a lansat șapte albume, categoria indie rock:  Starlite Walker (1994), The Natural Bridge (1996), American Water (1998), Bright Flight (2001), Tanglewood Numbers (2005), Lookout Mountain, Lookout Sea (2008) și Purple Mountain (2019). A murit brusc, la numai 52 de ani în Brooklyn, New York.

 

David Berman

Now II

 

I am not in the parlor of a federal brownstone.
I am not a cub scout seduced by Iron Maiden’s mirror worlds.

 

I’m on a floor unrecognized by the elevator,
fucked beyond understanding
like a hacked-up police tree
on the outskirts of town.

 

Father, why does this night
last longer than any other night?

 

For God is not a secret.

 

And the brown girl who reads the Bible by the pool
with a bookmark that says “ed called”
or “ed call ed,” must know that turtles
are screwed in the snow

 

and that everything strains to be inevitable
even as it’s being killed forever.

 

And this is also a song.

 

O I’ve lied to you so much I can no longer trust you.
O Don’t people wear out from the inside,

 

Why must we suffer this expensive silence,
aren’t we meant to crest in a fury more distinguished?

 

Because there is my life and there is our life
(which I know to be Your life).

 

Dear Lord, whom I love so much,

 

I don’t think I can change anymore.

 

I have burned all my forces at the edge of the city.

I am all dressed up to go away,

 

and I’m asking You know

if You’d take me as I am.

 

For God is not a secret,

 

and this also is a song.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *