James Doyle
La Planetarium
În excursia cu clasa le-am citit
în palme celorlalți copii
pentru a afla care dintre ei va ajunge
astronaut. Linia vieții
din mâna frumoasă a lui Betty Lou
se sfârșea poimâine,
așa că i-am spus că restul
vieților noastre este supraestimat
chiar și în galaxiile învecinate.
Când m-a întrebat de unde știu
atât de multe lucruri, i-am spus că m-am uitat la
“Războiul Lumilor” de șase ori
și că dacă vine cu mine mâine
la dubla proiecție a filmului
aș putea să termin de explicat universul.
Am zâmbit învingător.
Prelegerea profesorului nostru
despre Cometa Halley
mi-a intrat pe-o ureche
și-a ieșit pe cealaltă.
James Doyle este un poet și profesor american, născut la New York, autor al volumelor de poezie “Einsten Considers a Sand Dune (2004) și Bending Under the Yellow Police Tapes (2007). Doyle este câștigătorul pe anul 2003 al premiului în poezie acordat de Steel Toe Books. Locuiește în Fort Collins, Colorado, împreună cu soția sa, poeta Sharon Doyle.
James Doyle
In the Planetarium
I read the palms of the other
kids on the field trip to see
which ones would grow up
to be astronauts. The lifeline
on Betty Lou’s beautiful hand
ended the day after tomorrow,
so I told her how the rest
of our lives is vastly over-rated,
even in neighboring galaxies.
When she asked me how I knew
so much, I said I watched
War of the Worlds six times
and, if she went with me to
the double-feature tomorrow,
I’d finish explaining the universe.
I smiled winningly. The Halley’s Comet
lecture by our teacher whooshed in
my one ear and out the other.
