Trecere

Poate că moartea-i un culoar
Prin care ieși din cenușiu,
Scăpând din trupul ca de plumb.

Fără volum, fără contur,
Te răspândești și te aduni,
Îmbrățișat de-un neatins
În care-ncepi să te dizolvi,
Până rămâne numai duh.

Dar nu te pierzi, doar îți revii.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *