James K. Baxter
Sonetele Ierusalimului (27)
Trei muguri negri pentru Treime
Pe-o crenguţă găsită în căptuşeala hainei mele
Uitați acolo de când i-am rupt din copacul
Care crește vizavi de clădirea RSA
La capătul străzii Vulcan —mi-am așezat parka acolo
Pe iarbă, să meditez, cu picioarele încrucişate; mai era o fată
Care stătea lângă mine;
Ea ar fi ținut o floare albastră în mijlocul arenei de tauri
În timp ce ramurile copacului s-ar fi înnegrit
Și încet-încet s-ar fi înverzit iarăşi — era tânără — dacă i-aș fi spus:
‘Ia haina mea; ia banii mei —
Ar fi plecat; dar pentru că nu i-am dat nimic
A tot revenit să împărțim acel nimic
Ca o pasăre care își face cuibul în palma deschisă.
James K. Baxter (1926- 1972) prolific poet și dramaturg din Noua Zeelandă, binecunoscut atât pentru poezia sa cât și pentru implicarea în păstrarea tradiției Maori. Baxter a început să scrie poezie la vârsta de șapte ani, adunând mii de poeme până la sfârșitul adolescenței. La șaptesprezece ani s-a înscris la Universitatea Otago, publicând primul său volum de poezii „Beyond the Palisade”, însă nu și-a încheiat studiile din cauza dependenței de alcool, fiind nevoit să lucreze ca muncitor, învățător, lucrător social, etc. În 1948 s-a căsătorit cu scriitoarea Jacquie Sturm și au avut doi copii. S-a înscris la Universitatea Wellington Teacher’s College, unde și-a încheiat studiile și a publicat trei colecții de poezie, printre care “The fallen house”, în 1952. În 1955 a absolvit cursurile Universității Victoria. La sfârșitul anilor ’50 s-a convertit la catolicism.
James K. Baxter
Jerusalem Sonnets (27)
Three dark buds for the Trinity
On one twig I found in the lining of my coat
Forgotten since I broke them from the tree
That grows opposite the RSA building
At the top of Vulcan Lane — there I would lay down my parka
On the grass and meditate, cross-legged; there was a girl
Who sat beside me there;
She would hold a blue flower at the centre of the bullring
While the twigs on the tree became black
And then slowly green again — she was young — if I had said,
‘Have my coat; have my money’ —
She would have gone away; but because I gave her nothing
She came again and again to share that nothing
Like a bird that nest in the open hand.
