Pieta

Iubita haină zdrențuită,
De care sufletul pe cruce
S-a dezbrăcat în înserare,
E tot ce i-a rămas Mariei.

Cum ține-n poală, nemișcată,
Alcătuirea părăsită,
Muțenia ei asurzitoare
Intră-n timpanele mulțimii
Care așteaptă să se nască.

Tăcerea Maicii se aude
Acum în noi, vuind ca marea,
Când legănăm în brațe golul
Cu care am venit pe lume.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *