Yaniv Iczkovits este ofițer în trupele speciale israeliene și, dincolo de orice dubiu, unul dintre marii scriitori de astăzi din Israel. După tragedia națională din 7 octombrie, Iczkovits luptă în prima linie în Fâșia Gaza, în teribilele confruntări cu noile chipuri ale bestialității pure din zilele noastre. Într-o lume în care nu ar fi existat acel 7 octombrie, într-o lume care nu ar fi luat-o razna de tot, Yaniv Iczkovits ar fi fost, probabil, în România în toamna acestui an. Bunăoară: pentru lansarea (în traducerea de zile mari a Ioanei Petridean) celui de-al doilea roman al său în limba română. După marea lovitură pe care a dat-o pe piața noastră de carte cu „Fiica măcelarului”, avem de la acest (încă) tânăr scriitor un nou titlu – dens, memorabil, rafinat. Și anume: „Nimeni nu părăsește Palo Alto”. Paranteză: ambele romane au fost publicate la Humanitas Fiction, în colecția „Raftul Denisei”. „Dacă vrei să cunoști cu adevărat Israelul, atunci nu intra pe ușa din față, vino la intrarea din spate, să vezi curtea” – formula aceasta îi aparține lui Yaniv Iczkovits și stă, perfect, ca semn de intrare în „Nimeni nu părăsește Palo Alto”. Roman fastuos, care unește puncte dintre cele mai neobișnuite – o elegie a singurătății și a solidarităților neașteptate -, cartea de față e, fundamental, o carte a nevăzutului, a sufletului. Roman și al absenței materne (recurența aceasta este cu adevărat tulburătoare prin ipostazierile la care recurge scriitorul israelian), „Nimeni nu părăsește Palo Alto” ilustrează, briliant, ceea ce semnala un alt nume super greu din literatura israeliană de astăzi: „Nimeni nu scapă întreg din copilărie” (Zeruya Shalev – ei îi aparține această formulare!).
„Literatura e singura cale de a experimenta o altă formă de viață” – o spune, des, Yaniv Iczkovits. Poate că e o exagerare. Poate că mai sunt și alte arte care îți dau trusa aceasta de salvare și de aventură. Dar, cum spun unii psihanaliști: numai exagerările sunt adevărate. Iczkovits luptă, cum spuneam, în prima linie împotriva barbariei. Poate că lupta aceasta nu va dura foarte mult; poate că, în scurt timp, Yaniv Iczkovits va reveni la calea care îi permite să experimenteze o altă formă de viață. Apropo: în noul său roman (despre care a povestit în mai multe rânduri), e vorba despre trei prieteni foarte apropiați din Sighet, un oraș izolat din România, care au fost separați în timpul Holocaustului. Din zona Sighetului sunt, de altfel, și unii dintre bunicii reali ai acestui extraordinar scriitor. Bref: „Nimeni nu părăsește Palo Alto” e o magnifică operațiune specială în proză, despre sufletele tulburate, marginalii & noii marginali, despre tristețe și tandrețe.
