Eu, rătăcita

Când mă privești, eu, rătăcita,
Mă-înalț din praf și îmi năzare
Că port pe umeri o hlamidă.

Gândul cețos și poticnirea
Se limpezesc în unduire,
Imaginând un dans de raze.

Ce spun pare suflat cu aur
Și dacă tac, în aer crește
O fluturare ca de îngeri.

Iubirea Ta îmi dă puterea
Să mă aprind în întuneric
Și să Te-nconjur ca lumina.

Un comentariu

  1. Nu cunosc o altă mărturisire de credință prin rostire poetică de o asemenea subtilitate

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *