Cine a citit „Corecții” – fie și numai acest roman – știe cine este Jonathan Franzen. Sau „Puritate”. Sau „Libertate”. Sau oricare altă carte dintre cele – generos – apărute în limba română de mai bine de două decenii la Editura Polirom. Știe cine e – adică, unul dintre uriașii literaturii de limbă engleză la ora actuală și, după mulți, probabil cel mai mare scriitor american în viață. Ei bine, de câteva săptămâni avem în românește (în traducerea strălucită – deja premiată – a Alexandrei Coliban) cel mai recent roman al celui care a spus cândva (indicând o linie solidă de interpretare a marilor sale construcții romanești – elogii ale decadenței în trepte) că „s-ar putea să fii sărac, dar singurul lucru pe care nimeni nu ți-l poate lua este libertatea de a-ți strica viața în orice fel vrei”. E vorba despre „Crossroads” – „un portret magnific al familiei americane în prag de implozie” -, prima piesă a unei (noi) trilogii americane pe care intenționează să ne-o ofere excepționalul scriitor american. E o uriașă construcție – din care, iată, avem deja o treime – care are ambiția de a fi, în înălțime și adâncime, peste tot ce avem (deja foarte mult) de la Jonathan Franzen în materie de literatură.
Ca și în alte romane ale sale, și aici – în prima piesă a trilogiei – avem un foarte profitabil și netradițional mod de a privi către marea temă a familiei. Și anume: un mod de a privi și povesti despre criza familiei (am zice că… destul de tradițională, în cazul lui „Crossroads”). Suntem, în intriga decupată pentru această carte, în anii 1970, la începuturile lor, într-un interval de timp în care comunitatea „actorilor” principali ai romanului resimte, direct, puternic și în valuri, pulsiunile eliberatoare ale duhului epocii. Suntem, altfel spus, în plin teatru de operațiuni ale unor crize în crize și al unor crize care concurează unele cu altele: pastorul – tatăl familiei – vrea să scape de „corsetul” unei căsnicii demult eșuate, soția sa – simte la fel, enorm și „vede monstruos”; fiul cel mare al familiei revine acasă, după mai multe rătăciri, și-și asumă o poziție morală radicală; fiul de „geni” al familiei, vinde droguri și vrea să fie „un om mai bun”. Ca să trimit direct la două dintre titlurile mari ale lui Jonathan Franzen – fiecare dintre cei numiți mai sus (dar și numeroase alte personaje care populează o carte de o forță ieșită din comun) intenționează să facă sau chiar face numeroase corecții în direcția libertății personale. Ce rezultă din acest exercițiu de mare rafinament estetic? Cum o spun și cei de la revista Vogue: „Un portret magnific al familiei americane în prag de implozie. Crossroads este actul întâi a ceea ce va deveni un roman american clasic”.
