Cu două săptămâni înainte de venirea lui Nixon, care era programată pentru 2 august, am primit o telegramă din partea televiziunii ABC din New York prin care mi se propunea să lucrez ca translator pentru o echipă care pregătea reportaje zilnice, de treizeci de minute, pentru a fi transmise ulterior în fiecare seară, după buletinul de știri. Compania de televiziune le făcuse propuneri similare studenților americani aflați la studii postuniversitare, dar bursa lor se terminase în iunie, spre deosebire de a mea, care se termina în septembrie. Am acceptat entuziasmat. Trebuia să mă întâlnesc cu o echipă formată din patru oameni – doi americani, un reporter de știri, John, și un regizor, Ken, un sunetist italian, Alfredo, și un cameraman australian, Kevin –, după ce au aterizat pe aeroportul Băneasa în seara de 18 iulie. ABC închiriase trei mașini cu șoferi de la agenția de turism ONT, iar Mercedesurile lor negre erau aliniate în fața intrării de la Sosiri. Șoferii vorbeau o engleză aproximativă, de aceea au avut nevoie imediat de serviciile mele. I‑am spus regizorului că hotelul Lido, la care li se rezervaseră camere, era un hotel confortabil din centrul orașului, aproape de sediul Comitetului Central și de ambasada SUA. La sosire, eram așteptați de două tinere studente, care aveau rolul de „asistente“ și care știau la nivel conversațional limba engleză. La capătul săptămânii ce a urmat, mi‑au mărturisit care era situația lor personală, din care am dedus că se aștepta din partea lor să ne și suprave gheze pe parcursul săptămânii. În duminica următoare, pe 20 iulie, ne‑am întors dimineața devreme la aeroportul Băneasa, unde ne aștepta un DC-3 al companiei Tarom. Echipa ABC și cu mine eram singurii pasageri, dar mai erau și alți doi bărbați, despre care am presupus că erau personalul de securitate.
Două stewardese ne‑au urat bun venit la bord și ne‑au servit cu răcoritoare și biscuiți. Dornic să aflu destinația, l‑am întrebat pe regizor, iar el mi‑a răspuns pur și simplu că mergeam la o adunare folclorică în Transilvania. De la una din stewardese am aflat că evenimentul era Târgul de fete, care avea loc în jurul datei de 20 iulie în cea mai apropiată duminică pe vârful Muntelui Găina, la vreo treizeci de kilometri de orașul Câmpeni. Potrivit tradiției, târgul era un prilej pentru tinerii păstori, care stăteau opt luni pe an în munți, să întâlnească tinere din localitățile înconjurătoare în vederea căsătoriei. Fetele veneau îmbrăcate în cele mai bune haine ale lor și aduceau pânzeturi, vase și chiar mobilă în chip de zestre.
