Beatris Serediuc a publicat până acum un singur roman, în 2013, și o carte de poezie în 2022. Prezențele anterioare în antologii și volume colective ale tinerei autoare timișorene n-au făcut-o foarte cunoscută, deși ar fi meritat-o. Altfel, o grămadă de autori buni rămân risipiți și îngropați „între alții”, până la vreo apariție singulară care să atragă atenția cât de cât asupra lor. E și cazul lui Beatris Serediuc, bineînțeles, pentru că Donnatela (Polirom, 2022) e un roman care o recomandă din plin. Cronică tragi-comică a anilor 1990 și uriașă confesiune adolescentină despre primii ani postcomuniști, romanul redeschide problematica degringoladei morale și sociale generată de libertatea survenită brutal după 1990. La acest capitol, slavă Domnului!, stăm destul de bine, epic vorbind, de la Radu Pavel Gheo, So
rin Stoica și Un Cristian la Mihai Radu și Diana Bădica. Beatris Serediuc reașează cronologic dezabuzarea de dată recentă, mergând mult înapoi, înspre lumea care deschidea atunci ochii pentru prima oară spre ceața înecăcioasă a unui Occident ajuns la noi în formule second-hand.
„Timpurile noi” o surprind pe eroina romanului în plină criză familială, una veche și fără speranță de a se termina, cum fără speranța unei adevărate reveniri pare și viața în cartierele timișorene unde înfloriseră peste noapte cârciumi ilegale, baruri îngrămădite, buticuri la colț de stradă și talciocuri pline de fake-uri și de mărfuri furate de prin Germania sau Turcia. Cu părinți alcoolici și-n veșnic conflict, cu un frate mai mare rebel și o soră născută cu totul întâmplător, cu un fizic complexant și o mătușă invazivă („patroană” de magazin cu alură sexy, combinând și recombinând parteneri), traiul într-un apartament mizer cu două camere potopite de obiecte delabrate nu pare cel mai fericit prezent. Handicapul existențial vine din naștere, el e motorul unei neglijențe care va perpetua dramele la infinit: numindu-și fetița „Donnatela”, părinții au încercat s-o salveze de la banalitatea omniprezentă și să-i dăruiască un viitor fast, eventual unul ca-n filmele de la tv. Dar această salvare n-a venit niciodată, căci totul pare să-i meargă pe dos Donnatelei dintr-o mie de motive care se întrepătrund în cele mai neașteptate moduri: atmosfera nocivă din casă, nevindecatele crize cojugale (finalizate cu divorț), violența, corupția și minciuna din jur, sărăcia și absența soluțiilor, prieteniile și iubirile trădate, condiționările impuse de profesori și de regimul școlar, ne-mplinitele vise culese din cărți, din muzica de la MTV și de pe casete, dezvăluirile șocante despre trecutul familial, surprinzătoarele și fatalele răsturnări de situație din viețile tuturor oamenilor din jur. Povestea aglutinează piesă cu piesă desenul unei lumi în veșnică schimbare, evenimentele se derulează acompaniate când de lacrimile empatiei, când de râsul gâlgâitor, iar sarcasmul frust al vocii narative menține constant ritmul unei proze care curge cu efect. „Alt eveniment care ne-a schimbat viața complet s-a petrecut la câteva săptămâni după ce viața ne-a binecuvântat cu cablu TV, în ziua în care proasta de maică-mea a terminat o sticlă de vodcă pe ascuns, s-a rujat peste conturul buzelor, și-a umflat bretonul cu fixativ, și-a pus un sutien mic care-i turtea țâțele ample și s-a dus să plătească curentul. Nu știu exact cum a reușit să alunece pe șinele tramvaiului. Poveștile martorilor au fost felurite și nu le-am dat niciodată mare atenție. Pentru că știam că e o tută, numai tutele se îmbată mangă în mijlocul zilei, se rujează ca matroanele și se lasă călcate de tramvai. Nelu i-a adus acasă lucrurile, o poșetă scorojită din imitație de piele și rochia ei bună. A fost ultima oară când le-a purtat. A stat în spital două săptămâni și cu mâna dreaptă în ghips întreaga vară, ceea ce a-nsemnat că eu am făcut mâncare pentru tolomacul de Ionuț și l-am adunat pe Nelu de pe drumuri în desele rânduri când și-a băut mințile. Maică-mea n-a murit și mâna i s-a vindecat complet destul de rapid, dar i s-a-ntâmplat ceva mult mai nasol dacă mă-ntrebi pe mine: l-a găsit pe Dumnezeu”.
Inteligentă, hipersensibilă sub crusta afișată și cu o serioasă doză de naivitate, Donnatela e un personaj menit să-și depășească condiția marcată de numele ei ridicol. Eșecul nu-i poza gratuită a unei eroine beat, descinsă brusc dintr-o copilărie obișnuită printre blocuri în lumea promițătoare a fericirilor „mature” – pe cât de scurte, pe-atât de intense: petrecerile cu băieți pletoși și mitomani, zilele topite în sordide baruri boeme, deconectările alcoolice în timpul chiulului de la ore, mirajul banilor absenți, furați sau picați de niciunde, sexualitatea precoce, consumată scurt. Eșecul eroinei e același cu cel al bucății de istorie românească pe care o traversează și el vine mai ales din fragilitatea unei adolescente potențial înzestrate, pentru care cărțile sau scrisul de poezie ar fi putut deveni salutare. Un caiet gol, cu coperți ciudate, deschide la un moment dat această posibilitate, cu această „agendă muncitorească de scris poezii și vise” la purtător protagonista caută un timp să se izoleze undeva unde să simtă în liniște diferența reconfortantă a regăsirii. Descoperirea agendei de către atotinvaziva mătușă Flory curmă, însă, previzibil și definitiv siajul literar al Donnatelei (câștigase un premiu și i se publicaseră textele), aruncându-i în derizoriu incipientul statut de vedetă a școlii și a familiei. Imixtiunea brutală a celorlalți în singulara ei intimitate o împinge să-și reconsidere radical raporturile cu posibilitatea mult visată de a zbura „ca afurisitul de Superman”. Numai prin această asumare conștientă a inevitabilității decăderii se poate lupta cu mulțimea de lovituri care se tot aglomerează, numai așa se poate pluti pe „planșa lăbărțată ca un covor sub care sunt adunate toate mizeriile vieții cotidiene”. Ironia asocierii cu Donatello, „țestoasa Ninja” din cunoscuta animație, nu e nici ea întâmplătoare.
Roman al unei adolescențe fracturate și cronică lucidă a nebunilor ani 1990, noua carte a lui Beatris Serediuc e oglinda în ape tulburi a unei lumi versatile, respinse de ideal. Ea prelungește preocuparea pentru crize și fragmentări din romanul ei de debut (Varză) și completează cu succes panoplia prozei valoroase de la noi.
(text publicat în ultimul număr al revistei „Convorbiri literare”)
