Alternanțe

Vino sa picotim pe plaja de hârtie,
Să ascultăm cu ochii-nchiși cum trece vântul
Prin codrii adormiți ai paginii nescrise,
Până ce libertatea ne șterge din contururi.

Să rătăcim un timp în stoluri fără nume,
Fără să ne dorim un țărm de sensuri certe
Ce ne-ar curma plutirea, trezindu-ne din alb.

Totuși, până la urmă, ne-ajunge nostalgia
După același trunchi, din care-abia desprinse,
Mințile ni se-ntorc, se-agață de cuvinte,
Nădăjduind să prindă un singur înțeles,
Unde să se așeze și să-și înjghebe cuib.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *