Drumul magilor

Mai mult de două mii de ani
Am mers și încă n-am ajuns
La Bethlehem să ne-nchinăm
Mântuitorului promis.

A trebuit să ocolim
Cetăți în flăcări, ne-am ascuns
De spaima dronelor din cer,
Ne mai ieșind la loc deschis
Decât pe noapte, pentru Stea.
Ziua umblând prin văgăuni,
Ne-am rătăcit, ne-am întrerupt
Și când ne-am smuls de dedesubt,
Suind afară, am simțit
Numai deșertul pe sub tălpi
Și înainte și-napoi.

La urmă cineva ne-a spus
Că ar putea să fie-aici
Ieslea în care s-a născut
Cel ce-a murit și a-nviat,
Altul, însă, ne-a dat curaj,
Zicând că Domnul va veni
Când calea ni se va sfârși.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *